Cunoaşterea copilului- premisă a succesului şcolar

Cuceririle ştiinţifice actuale în domeniul psihopedagogic relevă faptul că dascălul nu mai este doar o sursă de cunoştinţe, ci acestuia îi revine sarcina de a canaliza şi orienta realizarea optimă a posibilităţilor de dezvoltare ale fiecărui elev, prin organizarea şi individualizarea activităţilor şcolare. Aşadar, cunoaşterea copiilor nu presupune numai o acţiune constatativă, ci o activitate cu un pronunţat caracter formativ.
Cunoaşterea psihologică a copilului de vârstă mică este realizată de către educator, învăţător, nu în ultimul rând de către părinţi (care furnizează informaţii valoroase acestui proces de cunoaştere organizată pe baze ştiinţifice), dar şi de către specialistul psiholog. Fiecăreia dintre persoanele enumerate îi revine un loc aparte în realizarea acestui proces de cunoaştere a fiecărui copil. Toate acţiunile îndreptate în acest sens au la bază identificarea suporturilor copilului ca personalitate şi proiectarea corectă a strategiilor educaţionale, favorizând, în fiecare etapă a dezvoltării, valorificarea şi amplificarea potenţialului nativ.
Pentru a ajunge la o cunoaştere cât mai completă şi complexă a copilului se parcurg o serie de etape în colectarea informaţiilor. Toate datele obţinute constituie obiectul unui aşa-numit „caiet personal al copilului” sau „dosar-portofoliu” în care se adună, în diferite prezentări, informaţiile esenţiale, cu rol diagnostic şi predictiv cu privire la personalitatea şi comportamentul preşcolarului sau a şcolarului mic. Acest dosar este completat pe parcursul întregii şcolarităţi de către învăţătoare, logoped şi psihologul şcolii şi poate conţine:
1 Fişa psihopedagogică a preşcolarului
- date generale despre copil şi familia sa
- informaţii referitoare la activitatea copilului în grădiniţă şi în afara acesteia
- informaţii referitoare la anumite caracteristici ale persoanei (motricitate, capacităţi cognitive, trăsături temperamentale dobândite, trăsături de caracter, dezvoltarea sinelui).
2 Fişa de observaţii psihopedagogice asupra copilului din grădiniţă în vederea şcolarizării (după Florin Verza, 1997) se prezintă sub forma unui chestionar, completat şi semnat de către educatoare fiecărui copil pretendent la calitatea de şcolar. Educatoarea menţionează în final dacă copilul este apt pentru şcoală, sau nu, şi oferă câteva recomandări (de ordin psihopedagogic, sau se pronunţă asupra rămânerii încă un an în grădiniţă, ori pentru orientarea către un specialist).
3 Fişa psiho-pedagogică a elevului
4. Grilele şi fişele de observaţie a copilului în diferite medii şi activităţi
Observaţiile, atât cele spontane, cât şi cele ştiinţifice trebuie consemnate imediat în grile sau fişe de observaţie tipizate sau create de către observator, în funcţie de scopul şi particularităţile observării. Acestea pot fi consemnate în:
5 Jurnalul observării- utilizat frecvent în învăţământul primar în studiul periodic al copilului/ elevului; se notează comportamentele speciale, pozitive sau negative, frecvenţa lor, gravitatea şi intensitatea lor, situaţia ce le precede, urmările, etc.

Primul demers este „evaluarea iniţială” care analizează datele asupra fiecărui copil, făcând un inventar al cunoştinţelor copiilor dobândite în grădiniţă şi asupra situaţiilor „diferite” ,apoi observaţiile învăţătoarelor, evaluările şi informaţiile oferite de membrii familiei pot fi utilizate pentru a înţelege mai bine şi planifica activităţi care să faciliteze dezvoltarea copilului.

Teste iniţiale aplicate elevilor la intrarea în clasa I
1. Teste referitoare la conduitele perceptive-motrice
Schema corporală şi lateralitatea:
-indică mâna stângă, dreaptă, ochiul drept, urechea dreaptă;
-imită gesturile învăţătoarei;
-indică părţile propriului corp şi pe ale colegului;
-desenează o figură umană sau compune siluete din carton decupat ;
-reconstituie un corp omenesc;
-completează grafic o figură umană parţial desenată (fig.1) ;
-înşiră într-un minut cât mai multe mărgele pe o sârmă;
-rupe, mototoleşte, împătureşte hârtie;
-merge de-a lungul unei linii trasate pe covor, fără dezechilibrări

Figura 1

2. Teste pentru verificarea orientării , organizării şi structurării spaţio-temporale
Probe de verificare a orientării spaţiale:
- rezolvare de puzzle-uri;
- identifică poziţia unor obiecte în raport cu altele în mediul înconjurător sau într-un desen după întrebări.
3 Probe privind dezvoltarea cognitivă
A. Clasificarea jetoanelor după formă, culoare, mărime
B. Serierea bastonaşelor crescător sau descrescător
C. Conservarea cantităţii
4 Testarea aptitudinilor logico-matematice
5 Teste pentru evaluarea aptitudinilor de limbaj şi comunicare
A. Întrebări ce privesc capacitatea de cunoaştere a unor date personale
B. Întrebări ce privesc capacitatea de orientare în timp
C. Probe ce privesc cunoaşterea denumirii diferitelor culori:
D. Probă care vizează capacitatea de redare grafică a unui model
E. Completarea lacunelor dintr-un text vorbit
F. Contrarii fără obiecte sau imagini (dacă copilul nu înţelege termenul „contrar” i se explică prin exemplificări concrete)
G. Probă pentru determinarea limbajului. Pronunţia
H. Operaţii cu noţiuni opuse(Analogii prin opoziţie)

Toate aceste informaţii mi-au oferit posibilitatea de a cunoaşte măsura în care elevii stăpânesc cunoştinţe şi posedă capacităţile necesare angajării lor, cu şanse de reuşită, într-un nou program. Am putut determina ceea ce ştiu elevii şi de unde trebuie să pornesc demersul meu didactic. De asemenea, am urmărit capacitatea elevilor de a lucra independent, capacitatea de comunicare, depistarea unor dificultăţi în învăţare, ceea ce reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea noilor competenţe, comportamente necesare realizării noilor obiective.