Modalități de realizare a educației morale la vârsta preșcolară

MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI MORALE
LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
Prof.inv.primar prescolar
Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
Loc. Domnesti
Jud.Arges

Educaţia morală este un proces continuu, toate
disciplinele de învăţământ cu situaţiile educative specifice
având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta
copiilor, de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport
pentru educaţia morală, educatoarea poate alege strategii
analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.
Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de
predare-învăţare, metode specifice de educaţie morală, ele
fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales
metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al
copiilor (metode acţionale).
Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă
esenţială atât a procesului instructiv-educativ cât şi a
acţiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii,
având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a
preşcolarului în conformitate cu normele sociale şi cu
particularităţile de vârstă. Toate activităţile din
grădiniţă au influenţă şi în direcţia educării morale, dar
acest aspect este urmărit cu preponderenţă în activităţile din
domeniul educaţiei pentru societate.

METODELE ŞI PROCEDEELE EDUCAŢIEI MORALE
Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc
deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea şi
integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se
bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi
obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea şi formarea
acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un
sistem coerent de metode şi procedee prin care să putem preveni
apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm realizarea la
nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie
şi o strategie complexă, variată, dinamică şi adecvată
numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate. Nu
atât numărul metodelor şi procedeelor utilizate în acest proces
reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem,
articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile
diverselor situaţii în care se găseşte educatoarea şi
preşcolarul.
Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui
cadru didactic sunt: povestirea, explicaţia morală, prelegerea
morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea,
studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea şi
sancţionarea sau aprobarea şi dezaprobarea. Abilitatea şi
măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu
sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat.
Metodele verbale se îmbină cu cele practice. Aprobarea şi
dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda explicaţiei
poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.
Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere
competenţă şi artă pentru a soluţiona numeroasele probleme pe
care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta
înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi
să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi şansele
cele mai mari de succes.
De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această
bogată metodologie va trebui să fie permanent însoţită de
exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de
vedere moral în toate împrejurările.
Cadrul organizatoric al educaţiei morale are valenţe
formative importante în cazul utilizării metodelor cu abilitate.
Se face necesară evaluarea nivelului educaţiei morale a fiecărui
elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces
cu privire specială la realizarea unităţii dintre conştiinţă
şi conduită.
Acţiunile educative se desfăşoară în mod organizat
şi sistematic şi au, totodată, rolul de a valorifica acele
influenţe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului.
Folosind metodele cele mai adecvate se urmăreşte construirea
conştientă a personalităţii morale a copilului în concordanţă
cu imperativele moralei societăţi. (I.Nicola, D. Farcaş, anul
1990, p. 31).
CONCLUZII
Privite în ansamblu, toate metodele educaţiei morale pot
avea un aport important la formarea conştiinţei şi conduitei
morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate metodele
de întărire pozitivă concomitent cu restrângerea, pe cât
posibil, a celor de întărire negativă.
Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între
trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale cât şi între libertate
şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele
strategii care vor da copilului impresia libertăţii chiar în
acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.

BIBLIOGRAFIE
1. Ambrus, Z. (2004). Programe educaţionale: Activităţi şi
metode de grup pentru formarea moralităţii şi civismului
elevilor. Presa Universitară Clujeană.
2. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei
de educaţie moral civică în învăţământul primar. Bucureşti:
Editura Coresi.
3. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educaţiei.
Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.
4. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua,
revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.
5. Nicola, I., Farcaş, D. (1990). Pedagogie generală. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.