PROBLEME ȘI DIFICULTĂȚI ÎN EDUCAREA COPIILOR

PROBLEME ȘI DIFICULTĂȚI ÎN EDUCAREA COPIILOR
Inst.înv.primar Szabo Erika
Școala Gimnazială ”Viorel Nimigeanu” Nimigea de Jos

Dificultate în educarea copiilor este o expresie generală care se referă la provocări și obstacole pe care părinții, cadrele didactice le pot întâmpina în procesul de creștere și educare a acestora. Aceste dificultăți pot avea diverse origini și pot varia de la aspecte legate de comportament, învățare, sănătate mintală sau sociale.
Dificultățile și probleme în educarea copiilor pot să apară atunci când aceștia manifestă comportamente opoziționale, agresive sau alte comportamente problematice care pot afecta relațiile cu adulții și cu ceilalți copii.
Unele dificultăți în educare pot să apară atunci când copiii întâmpină probleme în procesul de învățare. Acestea pot include tulburări de învățare, dificultăți de concentrare sau
Copiii pot să aibă dificultăți în a respecta regulile și autoritatea părinților sau a cadrelor didactice, ceea ce poate duce la conflicte în procesul de educare.
Este important să se abordeze aceste dificultăți cu o abordare individualizată, să se identifice cauzele subiacente și să se implementeze strategii adecvate pentru sprijinirea dezvoltării copilului. Colaborarea între părinți, cadre didactice și specialiști în educație poate juca un rol esențial în depășirea acestor provocări.
CONFLICTUL este o stare de tensiune sau de confruntare între două sau mai multe părți care au interese, valori sau obiective divergente. Această tensiune poate să apară într-o varietate de contexte, inclusiv în relațiile personale, în mediul de muncă sau școală
Principalele caracteristici ale conflictului includ:
 Divergența de interese-părțile implicate în conflict au obiective sau interese opuse. Această divergență poate apărea din cauza diferențelor de valori, nevoi, opinii, vârstă.
 Conflictul se manifestă printr-un schimb de interacțiuni negative între părți, cum ar fi critica, acuzarea, ignorarea sau alte comportamente adversare.
 Componentă importantă a conflictului o reprezintă emoțiile intense, cum ar fi furia, frustrarea, anxietatea sau tristețea, care pot să apară atunci când interesele sau valorile unei persoane sunt amenințate.
Rezolvarea conflictului poate fi dificilă, deoarece părțile pot avea dificultăți în a ajunge la un consens sau în a găsi soluții care să satisfacă ambele părți.
Gestionarea eficientă a conflictelor implică abilități de comunicare, empatie, negociere și, în unele cazuri, implică mediatori sau specialiști în rezolvarea conflictelor.
Indiferent de epocă, țară, cultură sau educație, conflictul dintre generații a existat dintotdeauna. De-a lungul timpului, el a îmbrăcat și forma unui fenomen în masă. Acest conflict, care este de fapt o ruptură între generații, este cu siguranță una dintre problemele acute și actuale ale societății.
Tinerii se simt dezorientați și neînțeleși, iar părinții par să nu găsească soluții să rezolve acest litigiu. În timpurile noastre, adolescenții dispun de toate mijloacele pentru a-și da viața peste cap, iar libertatea prost-înțeleasă nu poate avea decât efecte negative asupra lor. Există două tabere care se "războiesc" dintotdeauna: pe de-o parte, tinerii, nonconformiști, dornici de a fi independenți, iar pe de alta, părinții, bunicii, profesorii, care nu le înțeleg rebeliunea, nemulțumirile și care, uneori, din prea multă dragoste, riscă să-i protejeze excesiv și chiar să-i sufoce.

Rezolvarea conflictelor dintre generații necesită o abordare sensibilă și deschisă.
Am adunat câteva idei care pot ajuta în gestionarea și rezolvarea acestor conflicte.
 Organizarea unor sesiuni de comunicare deschisă între diferitele generații implicate în conflict. Acestea pot fi întâlniri informale sau formale, unde membrii fiecărei generații pot împărtăși perspectivele, experiențele și așteptările lor. Scopul este de a promova înțelegerea reciprocă și de a reduce stereotipurile.
 Implementarea de proiecte sau activități care necesită colaborarea între membrii diferitelor generații. O astfel de colaborare poate contribui la construirea unui mediu în care generațiile se cunosc mai bine, apreciază calitățile și contribuțiile fiecăruia. Proiectele comune pot reduce tensiunile și pot construi relații pozitive.
 Inițierea programelor de mentorat între membri ai diferitelor generații. Aceasta oferă oportunitatea pentru transferul de cunoștințe și experiențe între generații. Mentorii pot împărtăși înțelepciunea lor, în timp ce cei mai tineri pot aduce idei proaspete. Acest schimb poate contribui la construirea de relații pozitive și la reducerea tensiunilor.
 Desfășurarea de ateliere sau sesiuni de instruire privind comunicarea eficientă și ascultarea empatică. Elevarea nivelului de conștientizare asupra importanței ascultării atente și a exprimării clare a sentimentelor poate îmbunătăți calitatea comunicării între generații.
 Organizarea de evenimente sau activități pentru a recunoaște și aprecia contribuțiile fiecărei generații la societate. Aceasta poate ajuta la contrabalansarea percepției negative și la sublinierea valorilor comune și a resurselor aduse de fiecare generație.
Aceste idei se concentrează pe construirea unui pod de înțelegere între generații prin comunicare deschisă, colaborare și recunoașterea valorilor fiecăreia. Este important să se creeze o atmosferă de respect reciproc și să se abordeze conflictele cu empatie și deschidere.
Termenul COPIL NEASTÂMPĂRAT se referă la un copil care manifestă un comportament energic, agitat și adesea dificil de controlat. Caracteristicile copilului neastâmpărat pot varia, dar în general, acest termen este folosit pentru a descrie copii care au o energie neînfrânată, care sunt hiperactivi, care au dificultăți în a se concentra sau care se comportă impulsiv. Este important să se înțeleagă că folosirea acestui termen poate varia în percepție și că fiecare copil este unic, iar etichetarea lor drept "neastâmpărați" poate depinde de perspectiva și normele culturale.
Există o varietate de factori care pot contribui la comportamentul unui copil considerat "neastâmpărat," inclusiv aspecte genetice, mediu familial, stilul de parenting, nevoi educaționale specifice și alți factori. Este important să se abordeze astfel de comportamente cu empatie și să se încerce să se înțeleagă cauzele, în loc să se folosească termeni negativi sau stigmatizanți. Uneori, acești copii pot beneficia de intervenții specifice, sprijin educațional sau strategii de gestionare a comportamentului pentru a-și dezvolta abilitățile și pentru a se adapta la mediul lor.
Un copil "neastâmpărat" poate manifesta anumite comportamente în școală care pot afecta mediul de învățare și relațiile cu ceilalți elevi și cadrele didactice. Aceste comportamente pot varia în funcție de personalitatea copilului, dar unele trăsături comune pot include:
 Copilul neastâmpărat poate avea dificultăți în a sta liniștit în bancă și poate fi foarte activ fizic. Acest comportament poate afecta atenția sa și poate deranja și pe ceilalți elevi.
 Copiii neastâmpărați pot avea probleme în a asculta cu atenție și în a respecta regulile școlii. Aceștia pot fi preocupați de propriile lor interese sau pot avea dificultăți în a se conforma structurii specifice a mediului școlar.
 Un copil neastâmpărat poate reacționa impulsiv, fără a gândi în prealabil consecințele acțiunilor sale. Această impulsivitate poate duce la comportamente neadecvate sau la interacțiuni sociale problematice.
 Este posibil ca un copil neastâmpărat să aibă dificultăți în a-și menține atenția asupra sarcinilor sau lecțiilor școlare.
 Copilul neastâmpărat poate întâmpina dificultăți în a stabili și menține relații sociale pozitive cu ceilalți elevi. Poate avea tendința de a fi prea agresiv sau de a nu înțelege limitele sociale.
 Un copil neastâmpărat poate să nu tolereze bine structura și rutina școlară, preferând activitățile mai puțin structurate sau evenimentele spontane.
Cum se manifestă copilul “neastâmpărat” la școala?
• intră deseori în conflicte cu ceilalți elevi și chiar este încântat de fiecare “reușită”
• duce de la un grup de copii la altul, vorbele și poveștile pe care le aude ațâțându-i pe cei din jur spre cearta și chiar bătaie
• poate să ia uneori înfățișarea “rebelului” clasei, cel care este mereu împotriva oricărei norme, oricăror reguli
• caută mereu atenția celor din jur, precum și a profesorilor
• răspunde obraznic cadrului didactic sau refuză să urmeze cerințele acestuia
• perturbă activitatea din clasă cu glume sau observații care distrag atenția colegilor
Care sunt consecințele comportamentelor unui copil “agitat”?
• devine un exemplu de comportament negativ pentru ceilalți copii
• deranjează ora, colegii și îl irită pe profesor cu comportamentul lui din timpul orei
• profesorul resimte întreaga interacțiune cu un copil agitat, ca pe un conflict în care cadrul didactic se simte nevoit să “câștige”, pentru a-și putea păstra autoritatea în fața celorlalți copii din clasă.
Este important să se conștientizeze că comportamentele neastâmpărate pot avea diverse cauze, cum ar fi nevoi specifice de învățare, probleme de sănătate mintală sau dificultăți de reglare emoțională.
Un plan individualizat de susținere și o colaborare strânsă între părinți, cadrele didactice și specialiștii școlari pot fi esențiale pentru a aborda aceste comportamente și pentru a oferi copilului sprijinul necesar.

Bibliografie

1. http://digital-library.ulbsibiu.ro/xmlui/bitstream/handle/123456789/2151/3%20-%20Mihaela%20Mocanu%20-%20Despre%20scoala%2
2. Eminescu: despre educație, lipsa de autoritate și golul moral (pedagoteca.ro)
3. Eminescu: „educația e cultura caracterului, cultura e educația minții” Arhimandritul Mihail Daniliuc
4. Pedagogia Montessori explicată părinților Charlotte Pousin
5. Conflictul interpersonal Ana Stoica-Constantin