Valențele formative ale excursiilor, vizitelor, plimbarilor

VALENTELE FORMATIVE ALE EXCURSIILOR, VIZITELOR, PLIMBARILOR
prof. CRISTINA STAN
Şcoala
Gimnazială Grigore Moisil Ploieşti, jud. Prahova

Pentru marea majoritate a oamenilor, copilaria este perioada de
varsta cea mai luminoasa a vietii. Peste ani isi aminteste cu
duiosie de ea si retraieste regretul ca a parasit-o. Omul se
deosebeste de toate celelalte vietuitoare chiar prin durata si
bogatia copilariei. In interactiunile multple si permanente cu
ambianta sociala, copilul dodandeste treptat bogatia de
comportamente umane si isi defineste atributele ce il vor
caracteriza pe el si pe generatia sa. Copilaria trebuie respectata,
inteleasa in specificitatea ei si sprijinita pentru a se implini si,
astfel, se va constitui baza optima a viitoarei personalitati
mature.
Copiii nu au orgoliile adultilor, sunt dispusi sa-i urmeze pe
adulti, sa li se subordoneze, sa se lase condusi de acestia ca sa
invete mai mult, sa poata mai mult. La aceasta se adauga o sete de
cunoastere si curiozitate remarcabile, care-l fac pe copil sa fie
atent la tot ce-l inconjoara, sa puna nenumarate intrebari adultului
si apoi sa caute el insus raspunsul.
Varietatea in continut si forma a activitatilor cu copiii raspunde
pe deplin disponibiltatilor lor, ii pregateste mai bine pentru
cerintele de schimbare a societatii actuale si ale celei viitoare.
Foarte mult invata copilul in activitatile extracurriculare dirijate
de adult.
Observarea obiectelor, fenomenelor, aunor zone geografice si locuri
istorice in conditiile lor obisnuite de existenta faciliteaza
formarea unor reprezentari clare, precise deoarece se sprijina pe un
continut concret intuitiv care intensifica interersul de cunoastere
al copilului.
Plimbandu-se, efectuand diverse munci, observand elemente din
natura, gandirea prescolarului sau a scolarului mic inregistreaza un
salt in dezvoltare; copilul afla, prin explicatiile fenomenelor,
legaturile dintre cauzele acestora, legaturile dinlauntrul fiecarui
fenomen si astfel ajunge la concluzii, pe baza unor situatii
concrete si, ajutat de explicatiile rationale ale adultului, va
putea sa inteleaga corect fenomenele din natura.
Mergand in excursie la Vulcanii Noroiosi, copiii au vazut cum erupe
un vulcan, dirijati prin explicatii au inteles cum s-au format
muntii, au inteles ce este un crater, ce este aceea lava, si-au
format generalizari pe care foarte greu le-ar fi deprins in clasa
doar din imagini, conversatii, conversatii. Dovada ca au inteles
este faptul ca cei prezenti le-au aratat colegilor imagini , le-au
explicat si au redat prin desen ceea au vazut.
Cu alta ocazie, mergand la Acvariu, copii au putut sa-si intregeasca
cunostintele despre modul de viata a pestilor, specii, marime,
culori, cum inoata, cum respira; ei si-au fixat multe cunostinte, pe
care le aveau din filme, vederi, manuale.
Pentru a facilita contactul nemijlocit dintre copii si fenomenele
din natura si societate, am organizat forme de activitate specifice,
printre care plimbari, vizite si excursii. In timpul desfasurarii
lor, copii au fost introdusi treptat in cunoasterea unor elemente
ale realitatii care constituie totodata un izvor nesecat peentru
dezvoltarea si conturarea realitatii, au fost nespus de
impresionati de frumusetea Muntilor Carpati, vizitand Cheile
Bicazului. Desi aveau cunostinte anterioare, teoretice despre
aceste locuri, imaginea ce s-a aratat in fat lor i-a uimit; s-au
oprit, s-au uitat, au fotografiat, au pipait stancile, s-au mirat
si, cu greu, au parasit zona.
I-a fascinat apoi Lacul Rosu si, admirandu-i frumusetea, au inteles
cum s-a format acest lac, au observat vegetatia din jurul lacului,
au admirat fauna – ratele salbatice care inotau pe luciul lacului,
au vazut trunchii copacilor ramasi pe fundul lacului si au ascultat
cu interes legenda despre acest loc.
Aceste forme de activitati constituie un cadru deosebit de valoros
pentru exercitarea de influente educative, pentru cultivarea
spiritului de cercetare, a curiozitatii si interesului lor spontan,
pentru descoperirea de noi cunostinte.
In cadrul activitatilor organizate in mijlocul naturii si al vietii
sociale, copiii se confrunta cu realitatea printr-o percepere
activa, investigatoare, prin actiuni directe asupra obiectelor,
fenomenelor din mediul inconjurator. Ei examineaza cu atentie si
curiozitate raspunzand la solicitarea de a efectua analize si
comparatii pentru a determina caracteristicile esentiale ale
lucrurilor cu care vin in contact, observa sistematic unele fenomene
ale naturii in miscarea si dezvoltarea lor si ajutati de educatoare
sau invatator sesizeaza cauzele care le determina. Plantand
pomisori, copiii inteleg mai bine rolul fiecarei parti componente -
invata ca radacina trebuie bine fixata in pamant, ca pamantul
trebuie sa fie mereu ud pentru ca pomul sa aiba de unde lua hrana,
ca trebuie sa ia di jurul lui alte plante (plivirea), ca pentru a
creste, pomul are nevoie de lumina si caldura de la soare. Ingrijind
animalele copii retin mai bine care le este hrana, cum sa le
ingrijeasca adaposturile (curatenia), cum sa le apere de alte
animale sau um se apara ele, le mangaie blana, aspra sau moale,
cunosc foloasele ce se obtin de la aceste animale. In felul acesta
copii dobandesc o mare cantitate de informatii despre munca omului,
reprezentari simple despre structura si conditiile de viata ale unor
plante sau animale.
Cu ocazia excursiilor pe meleagurile unde s-au nascut Creanga,
Eminescu, Alecsandri, copiii au intrat in lumea basmelor,
povestilor, poeziilor, au vazut prichiciul sobei cel humuit,
motoceii, primul abecedar, s-au plimbat in curtea casei prntre
personajele cunoscute, privind-o cu teama pe matusa Mariuca si
asezandu-se cu grija pe prispa lui mos Nechifor Cotcariul, au
incercat sa incalece pe Calul Balan si s-au bucurat ca nu l-au
simtit pe Sfantul Nicolae. Au pasit cu sfiala pe urmele poetului la
Ipotesti, cutreierand padurea de argint si plimbandu-se agale in
jurul lacului albastru incarcat cu flori de nufar, au adulmecat
mirosul florilor de tei din curtea casei parintesi. La intoarcere
copii erau patrunsi de lumea pe care o vizitasera. Urmatorul popas,
la casa Bardului din Mircesti i-a dus pe cei mici cu cateva sute
de ani in urma, aratandu-le un alt mod de viata, al boierilor
moldoveni. Conacul mare, cu multe camere, cu biroul masiv la care
poetul isi scria operele, cu pianul care inca mai scoate sunete,
cand ii sunt atinse clapele, cu candelabre de argint, cu mobilier
sculptat a reprezentat pentru ei o adevarata calatorie in storie si
literatura.
Intre zidurile Cetatii de Scaun a Sucevei au privit o interesanta
lectie de istorie. Au studiat arhitectura asezamantului, au
descoperit modul in care se aparau stramosii nostri, ingeniozitatea
strategiilor de lupta ale lui Stefan cel Mare si au putut compara
informatiiledin manual cu realitatea : in jurul cetatii exista un
sant care in loc sa fie plin cu apa, domnitorul a infipt tepuse.
In timpul excursiilor, copiii s-au recules cu piosenie in fata
altarelor manastirilor pe care le-au vizitat, fiind uimiti de
unicitatea manastirilor bucovinene, cu peretii exteriori pictati,
infatisand scene religioase, in care alaturi de sfinti erau pictati
oamenii simpli, tarani moldoveni.
Sintetizand am putea spune ca activitatile extracurriculare asupra
carora ne-am oprit au o influenta deloc de neglijat asupra
dezvoltarii multilaterale a copilului. Pe langa cunostinte, ele
imbogatesc vocabularul cu termeni care denumesc lucruri si
caracteristici ale acestora. Atat o excursie la padure sau la
gradina zoologica, cat si o plimbare intr-un parc sau o vizita la un
magazin, un spectacol de teatru sau de circ constiuie prilejuri de
exprimare simpla si directa, de exersare a vorbiri sub toate
aspectele. Acestea au influenta asupra activitatilor ulterioare:
prescolarii aplica in jocurile lor cele vazute, in desen si modelaj,
scolarii le exprima prin cuvinte. Aceste activitati permit formarea
treptata a sentimentului de respect si dragoste pentru natura,
munca, om si realizarile lui.
Copilul care a invatat sa admire parcurile cu flori, sa asculte
murmurul izvoarelor, sa observe viata unei insecte, obiceiurile unei
pasari va deveni prietenul naturii si apoi protectorul ei. A-l
invata sa cunoasca, apoi sa ocroteasca si sa iubeasca ceea ce a
admirat nu este un obiectiv usor de atins, dar trebuie sa stea in
atentia noastra atunci cand copilul este pus in contact direct cu
viata; concomitent trebuie sa-i dezvoltam simtul frumosului, sa-l
deprindem sa caute permanent frumosul sub toate aspectele sale.
Folosirea in mod educativ, placut si recreativ a timpului liber
contribuie in acelasi timp si la dezvoltarea fizica a acopilului
prin marea varietate de miscari sau jocuri organizate in aer liber.
Copiii doresc sa traiasca o viata plina de neprevazut, o viata de
mici cercetatori, exploratori si invingatori ai fortelor naturii. Ei
sunt animati de a-si forma muschi puternici si vointa de fier pentru
a deveni curajosi, indemanatici, hotarati, rezistenti.