Organizarea echipelor în predarea disciplinelor tehnologice, Prof. Cîrcu Domnica - Şc. Gen. Iacob şi Ioachim Mureşanu, Rebrişoara, jud. Bistriţa Năsăud si Drd. Smaranda Pop - Univ. Tehnica din Cluj Napoca
În activitatea didactică, succesul reprezintă rodul efortului comun, munca în echipă fiind o condiţie care potenţează calitatea şi randamentul fiecărui elev. Echipele sunt în anumite situaţii, mult mai capabile decât indivizii, în a rezolva o serie de probleme şi de a crea idei noi. Acest principiu se aplică şi contextului învăţării din cadrul orelor de educaţie tehnologică, acest domeniu având o arie largă de aplicabilitate practică.
În predare se poate folosi munca în echipă pentru simulări, exerciţii practice şi proiecte pe teme cum ar fi:
- Promovarea produselor şi comercializarea bunurilor (ex: am format 3- 4 echipe cărora le-am dat ca sarcină să facă un program de vânzare a unui produs/serviciu şi să-l prezinte în public);
- Publicitate (am dezbătut programele publicitare/“campanii” concepute de către 3 echipe de elevi: afişe, webdesign, medii publicitare, canale de promovare/publicitare, poziţionare de produs, clienţi, piaţă-ţintă etc.);
- Analiza de produs (gama de produse): utilizare, materiale folosite, alcătuire, formă; schiţa constructivă, prezentare, preţ;
- Identificarea materialelor necesare şi execuţia unei construcţii (de ex. macheta unei case) şi a obiectelor din locuinţă/şcoală/instituţie publică etc;
- Analiza SWOT în perspectiva lansării de către o firmă a unui nou produs pe piaţă.
Scopul acestor activităţi de lucru în echipă este de a-i stimula pe elevi să comunice, să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile de grup. De asemenea activităţile în echipă facilitează competiţia care duce la dezvoltare personală şi incită/mobilizează individul spre acţiune şi dinamizează grupul.
Avantajele muncii în echipă:
- Realizează sinergia abilităţilor fiecărui membru, obţinându-se un rezultat superior sumei abilităţilor individuale;
- Este favorizată rezolvarea rapidă a problemelor;
- Dezvoltă încrederea în capacitatea fiecărui elev de a participa cu idei, acţiuni, observaţii cu privire la îndeplinirea obiectivului comun;
- Conduce la satisfacerea simultană a mai multor nevoi;
- Are loc mai uşor schimbarea de comportamente;
- Munca este mai antrenantă;
- Formează atitudinea de respect a elevilor faţă de valoarea muncii tuturor colegilor – un aspect important într-un sistem educaţional modern;
- Facilitează schimbul de cunoştinţe şi experienţă între elevi;
- Încurajează autocunoaşterea şi formarea imaginii de sine prin raportarea la ceilalţi membri cu care elevul lucrează în echipă.
Cea mai recentă taxonomie pentru rolurile emergente şi cea mai cunoscută, este cea propusă de Raymond Meredith Belbin. Belbin consideră că membrii echipei sunt repartizaţi în roluri specifice pe baza abilităţilor şi competenţelor generale şi nu pe baza competenţelor de muncă în echipă, foarte rar utilizate. Se observă o tendinţă a membrilor echipei de a adopta cu preponderenţă anumite atitudini şi de a realiza comportamente specifice în mod repetat în situaţii de lucru în cadrul echipei. Belbin defineşte rolurile ca preferinţe comportamentale ghidate de o serie de atribute personale şi nu de expectanţele exprimate de ceilalţi membri ai echipei.
Modelul propus de Belbin consideră că rolurile sunt explicate de şase factori: trăsături de personalitate, abilităţi cognitive, valori personale şi motivaţie, constrângeri contextuale, experienţe anterioare şi capacitate de învăţare. Aceşti factori au doar un rol descriptiv, nefiind specificat procentul de varianţă explicat de fiecare dintre aceştia.
Cele nouă tipuri propuse de Belbin sunt:
Executanţi (Implementatori) - sunt cei care implementează deciziile finale ale organizatorilor, având capacităţi practice, fiind perseverenţi şi autodisciplinaţi.
Coordonatori - sunt adeseori aleşi ca lideri ai grupului; ei ghidează şi coordonează membrii, cunoscându-le bine abilităţile şi competenţele, sunt calmi şi foarte încrezători în propria persoană, ştiind să trateze şi să aprobe fără prejudecăţi orice merit al membrilor. Sunt obiectivi şi intervin în momentele critice atunci când echipa are nevoie de ghidare şi coordonare.
Formatori (Modelatori) - adoptă poziţii de lider, dar sunt confruntativi, coercitivi şi îi presează pe aceştia să exceleze în ceea ce fac. Sunt directivi şi pregătiţi oricând să soluţioneze probleme care împiedică performanţa grupului, cum ar fi inerţia membrilor şi ineficienţa prin contemplare excesivă. Îi chestionează pe membri pentru a identifica cele mai bune abordări ale problemelor.
Inovatorii - sunt introvertiţi, dominanţi intelectual, sunt surse ale ideilor şi propunerilor originale, cei mai imaginativi şi mai inteligenţi membri ai grupului. Pot fi neatenţi la detalii şi intoleranţi la critică, iar legăturile lor cu echipa trebuie în permanenţă întărite.
Investigatorii de resurse - sunt persoanele de graniţă care asigură contactul echipei cu exteriorul, asigurând astfel resursele necesare pentru funcţionarea acesteia. Sunt extrovertiţi, entuziaşti, comunicativi şi interacţionează social foarte bine.
Monitori/Evaluatori - sunt cei care analizează şi evaluează toate alternativele unei decizii, metodele şi căile propuse, astfel încât echipa să fie poziţionată la un nivel cât mai competitiv. Acest rol poate fi subapreciat, pentru că persoanele care le ocupă sunt văzute ca fiind lipsite de emoţii, reci, critice şi demotivante, cu toate acestea acest rol fiind foarte important pentru ca grupul să aibă succes.
Coechipierii - sunt rolurile care facilitează funcţionarea grupului, mediază problemele din cadrul acestuia, stabilesc şi menţin relaţii sociale, au competenţe specifice de a răspunde oamenilor şi situaţiilor, promovând spiritul de echipă. Sunt considerate persoane de încredere în cadrul grupului.
Finisorii (finalizatorii) - se focalizează pe detalii şi pe atingerea scopurilor grupului în timp util, asigurându-se că planurile sunt duse la finalizare; ei termină întotdeauna ceea ce au început, evitând să se implice în probleme pe care nu le pot rezolva.
Specialiştii - asigură cunoştinţe şi abilităţi cu un grad ridicat de specializare, fiind dedicaţi echipei. Sunt orientaţi către sine şi intervin în discuţii doar când este vorba despre probleme tehnice.
Belbin consideră că pentru a fi performante, echipele trebuie să beneficieze de o reprezentare echilibrată a rolurilor. Altfel spus, echipele în care toate cele nouă roluri descrise de Belbin sunt reprezentate într-o măsură mai mare, vor fi mai performante decât cele în care acestea nu sunt egal reprezentate.
Autori:
Profesor Cîrcu Domnica - Şcoala Generală Iacob şi Ioachim Mureşanu, Rebrişoara, jud. Bistriţa Năsăud.
Doctorand Smaranda Pop - Universitatea Tehnica din Cluj Napoca
Bibliografie:
- Belbin M, (1981) “Management teams – a self perception inventory”,
- Candea R, Candea D: “Competentele emotionale si succesul in management”, Ed Economica, Bucuresti, 2005
- Curseu, P.L. (2003). “Formal group decision making. A social cognitive approach.” ASCR Press Cluj-Napoca.
- http://www.belbin.info
