Incuziunea în școala de masă a copiilor cu autism. Metode și bune-practici.

La nivel mondial, în anul 2015, au fost diagnosticate cu autism 24.8 milioane de persoane¹. Anual, numărul celor diagnosticați crește, autismul devenind una dintre cele mai îngrijorătoare boli care afectează copiii de vârstă preșcolară și școlară.

În România, 1 din 51 de copii este diagnosticat cu tulburări din spectrul autist (TSA), iar în Statele Unite ale Americii numărul este și mai îngrijorător – 1 la 44 de copii sunt diagnosticați cu această boală.

Fiindcă nu există tratament medicamentos care să trateze autismul, singura intervenție care se poate face pentru recuperarea parțială sau totală a copiilor cu autism este terapia comportamentală. Terapia implică proiectarea, implementarea și evaluarea programelor de schimbare a comportamentului validate experimental pentru efectele lor asupra comportamentului social. Prin terapie copilul învață să își modifice gândurile și comportamentele în scopul evitării emoțiilor negative și își dezvoltă abilități de interacțiune socială.

În afară de terapia comportamentală fără de care nu putem vorbi de recuperare, un copil cu autism are nevoie de incluziune școlară care să îi ofere acestuia exemple de socializare alături de copii tipici, de modalități de predare și evaluare din școala de masă, dar și de lipsa excluziunii sociale.

În situația în care tot mai mulți copii de nivel preșcolar sau școlar primesc un diagnostic și au nevoi educaționale speciale, noi, ca specialiști, ne putem problema cum gestionăm cel mai bine situația integrării acestor copii în școlile de masă.

Dacă ar fi să pun întrebarea „Copiii cu autism trebuie incluși în școala de masă?” răspunsul ar fi categoric da. Fiindcă incluziunea copiilor cu autism printre copiii tipici și urmând o programă adecvată nevoilor lor îi ajută să construiască relații sănătoase și deci, le asigură o integrare socială bună, pentru atunci când devin adulți.

Incluziunea școlară poate fi definită drept multitudinea de metode care asigură accesul tuturor elevilor la învățământul general. Toată lumea implicată, profesional vorbind, se asigură că atât elevii cu nevoi educaționale speciale, cât și cei tipici, se simt bineveniți și apreciați, dar și că toți primesc sprijinul necesar pentru a se dezvolta armonios prin atingerea obiectivelor propuse. Atunci când educația este cu adevărat incluzivă, aceasta poate fi benefică pentru toți elevii, nu doar pentru elevii cu autism.

Să predai unor elevi cu nevoi speciale este în mod sigur solicitant, din multe puncte de vedere și este evident că nu funcționează aceleași strategii și practici ca predarea la copiii tipici. Toți elevii au dreptul să primească de la învățământ cele mai bune și eficiente metode, iar elevii cu autism sunt incluși.

Modul de abordare al incluziunii școlare se poate observa foarte ușor, la nivel de instituție școlară, în funcție de felul abordării situației copiilor cu CES.

Este recomandat ca un profesor care are la clasă un copil cu autism să aibă pregătire în domeniul analizei comportamentale fiindcă acesta știe să folosească corect întărirea pozitivă și este atent la tehnicile de diminuare a stimulilor. Acest lucru îl ajută pe profesor să îi învețe pe elevi să participe cât mai activ posibil la ore și deci să facă progrese.

Dar ce pot face profesorii care nu au pregătire specială și care totuși au elevi cu autism și fac tot posibilul să îi integreze corect pe aceștia?

Profesorul care își dorește să fie cel mai bun pedagog pentru elevii săi trebuie să fie deschis la o colaborare bună cu profesorul de sprijin al copilului cu autism și să fie deschis la sugestiile acestuia. Profesorul de sprijin este cel care întocmește o curriculă potrivită și cel care poate da sfaturi despre abordări diferențiate în funcție de particularitățile copilului cu nevoi educaționale speciale.

Orice profesor dornic să își sprijine elevii cu autism poate apela la metoda împuternicirii și valorizării copilului. Să îi lauzi orice reușită, oricât de mică, este important pentru copilul cu tulburări din spectrul autist.

De asemenea, profesorul unui copil cu autism poate încuraja colaborarea între copiii cu cerințe educaționale speciale și cei tipici, fiindcă, să nu uităm, și copiii fără CES au multe lucruri valoroase de învățat de la cei atipici.

Incluziunea școlară are un sens educațional, fiindcă pentru a putea educa toți copiii împreună, școlile incluzive ar trebui să dezvolte metode diferite de predare, care să abordeze individualitățile fiecărui copil în parte. De aceea este importantă pregătirea suplimentară, în domeniul pedagogiei speciale a cadrelor didactice care au la clasă cel puțin un elev cu autism.

Incluziunea școlară are o motivare socială prin educarea tuturor copiilor împreună, fiindcă doar în acest fel școlile pot schimba atitudinea față de discriminare, punând bazele unei societăți care încurajează egalitatea reală dintre oameni.

Incluziunea școlară are o motivare economică deoarece este mai puțin costisitor să utilizezi școli unde să fie educați toți copiii, împreună.

Iată că avem datoria morală și profesională de a face tot ce ne stă în putere pentru a face posibilă integrarea elevilor cu autism în școlile de masă. Aceștia vor deveni mai târziu adulți care își vor aduce contribuția în societate.

Bibliografie:

¹GBD 2015 Disease and Injury Incidence and Prevalence Collaborators (2016) „Global, regional, and national incidence, prevalence, and years lived with disability for 310 diseases and injuries, 1990–2015: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2015”