În sala de clasă, autoritatea cadrelor didactice nu mai este acceptată de către elevi fără a fi pusă la îndoială. Pe măsură ce societatea se schimbă, autoritatea tradițională, impusă prin amenințări, pedepse sau forță își pierde din legitimitate. Pentru a obține cooperarea elevilor, cadrele didactice trebuie să se adapteze la acest nou context și să își consolideze autoritatea în fiecare zi, în funcție de clasa la care predau și de situația de învățare. Atât profesorii cu experiență, cât și profesorii debutanți au nevoie să dezvolte noi abordări prin care să câștige cooperarea elevilor lor.

Până în prezent, puține studii au cercetat interacțiunile dintre cadre didactice și elevi în situații în care este exercitată autoritatea. Un studiu recent a utilizat înregistrări video ale lecțiilor predate de către profesori începători, unui total de 433 de elevi, cu vârsta între 12 și 15 ani.

La sfârșitul fiecărei lecții, profesorii au identificat cele mai semnificative situații în care și-au folosit autoritatea, precum și obiectivele lor în situațiile respective. Momentele respective au fost apoi vizionate, iar cadrele didactice au putut evalua dacă obiectivele lor au fost atinse sau nu. Această metodă de lucru a făcut posibilă identificarea diferitelor stiluri de autoritate și eficiența fiecăruia dintre ele.

Cea mai eficientă strategie de comunicare

Printre diferitele metode de interacțiune profesor-elev, cea mai eficientă a fost cea bazată pe o dublă comunicare. În astfel de situații, profesorii combină comunicarea directă și indirectă, adresându-se unui singur elev pentru a transmite de fapt un mesaj întregii clase sau, invers, adresându-se întregii clase cu scopul de a transmite mesajul unui singur elev. În asemenea cazuri, interlocutorul căruia profesorul se adresează nu este cel vizat cu adevărat, iar profesorul încearcă să comunice indirect cu unul sau mai mulți elevi din clasă.

De exemplu, pentru a preveni ca un comportament inadecvat să se răspândească în îmtreaga clasă, profesorul va interveni în mod vizibil doar asupra unui elev care manifestă comportamentul respectiv, pentru a descuraja restul copiilor din clasă să imite respectivul comportament.  În alte situații, profesorii se adresează întregii clase, însă scopul este să atragă atenția unui sau câtorva elevi în mod indirect, pentru a le transmite un mesaj în mod indirect, pentu a nu-i stigmatiza sau pentru a nu încuraja comparații sau alte reacții inadecvate ale altor elevi.

"Această strategie este foarte eficientă în prevenirea comportamentelor dificile ale elevilor. Le permite cadrelor didactice să evite confruntarea directă, care nu este foarte eficientă când vine vorba de adolescenți.", arată autorii studiului. Evitând o confruntare directă, profesorii evită o luptă de putere și permit elevilor vizați să nu fie ridiculizați sau stigmatizați de restul clasei.

Sursă: ScienceDaily.com

Sursă foto: Freepik.com