Lumea în schimbare

Organizarea lumii postbelice (regimul politic şi trasarea frontierelor) a fost decisă de puterile aliate încă de la Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945), urmată apoi de Conferinţa de la Postdam (17 iulie-2 august 1945), având următoarele efecte:
- URSS anexează Ţările Baltice, nordul Prusiei orientale, unele teritorii din Finlanda, Cehoslovacia şi România;
- Polonia primeşte în schimb teritorii compensatorii pe seama Germaniei (graniţa germano-polonă fiind stabilită pe râurile Oder şi Nisa);
- Germania, inclusiv oraşul Berlin, este împărţită în patru zone de ocupaţie (americană, engleză, franceză şi rusă);
- judecarea şi pedepsirea marilor criminali de război de către Tribunalul Internaţional de la Nürnberg, pentru cruzimea şi atrocităţile comise asupra populaţiei civile, deportările în masă şi încercările de a extermina poporul evreu în lagărele de la Auschwitz, Dachau, Treblinka etc.
- pregătirea Conferinţei care să pună bazele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
De fapt, starea de război dintre Germania pe de o parte, Anglia şi SUA pe de altă parte, a încetat abia în 1951, iar între Germania şi URSS, după 1955.
Începând din anul 1945, ţările din Europa de Est au intrat în „sfera de securitate” a URSS, transformată apoi de Stalin în zonă de influenţă politică, unde au fost instaurate regimuri comuniste, autointitulate democraţii populare (Polonia, Cehoslovacia, o parte din Germania, România, Ungaria, Bulgaria) au sprijinit menţinerea la putere a comuniştilor din Albania şi Iugoslavia, care preluaseră conducerea încă din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Cu excepţia Iugoslaviei, în aceste ţări s-a adoptat modelul sovietic, prin trecerea la naţionalizarea industriei, băncilor, transporturilor şi telecomunicaţiilor, colectivizarea agriculturii, centralizarea şi planificarea economiei, impunerea unipartidismului şi a ideologiei comuniste etc.
Socialismul exprimă o multitudine de sisteme socio-economice și de doctrine politice care au în comun dreptul de proprietate socială și controlul mijloacelor de producție. În concepția lui Marx, socialismul are ca finalitate eliminarea capitalului, a pieței, a banilor și chiar a muncii ca marfă. Comunismul reprezintă forma avansată a concepțiilor socialiste care proiectează dezvoltarea orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, prin transformarea socială și edificarea unei societăți ideale, bazată pe abundență și egalitate.
Sistemul socialist s-a extins şi la ţări din afara Europei, precum : China, Mongolia, Vietnam, Coreea, Cuba.
Pe de altă parte, democraţiile occidentale au cunoscut o dezvoltare economică rapidă, beneficiind de sprijinul american prin „planul Marshall”, mai ales Japonia şi R.F. Germania.
În acelaşi timp, procesele decolonizării au pus în evidenţă aşa-numitele „ţări din Lumea a treia”, care nu aparţin nici sistemului capitalist, nici celui comunist, aflându-se într-o stare cronică de subdezvoltare. De aceea, în paralel cu relaţiile Est-Vest, în politica mondială a secolului al XX-lea, s-a vorbit deseori de relaţiile Nord-Sud.
Diferenţele ideologice manifestate frecvent prin relaţii tensionate între cele două superputeri, SUA şi URSS, şi în general, incompatibilitatea dintre democraţiile occidentale şi regimurile comuniste sunt cunoscute în istorie ca ,,Războiul rece” sau ,,Cortina de fier”(dintre Vest si Est).
Dezvoltarea omenirii în două blocuri militare opuse va fi confirmată oficial prin iniţierea la Washington (4 aprilie 1949) a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de către SUA, Anglia, Canada, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Islanda şi Portugalia, la care au aderat apoi Turcia şi Grecia. Ca răspuns, opt state socialiste europene, printre care şi România, au semnat la 14 mai 1955 Tratatul de la Varşovia.
O schimbare în politica internă și internațională s-a produs după 11 martie 1985, atunci când Mihail Gorbaciov a fost ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Ca lider al partidului și conducător al țării, Gorbaciov a lansat oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1986 reforme îndrăznețe, și anume: glasnostul (politica de transparenţă a informaţiilor), perestroika (restructurare) și uskorenie (accelerarea dezvoltării economice).
Celebrul politician a urmărit diminuarea rolului partidului comunist în favoarea intelectualităţii, categorie socială capabilă să se adapteze la revoluţia tehnico-ştiințifică şi să revigoreze economia. Speranţele au fost însă înşelate, deoarece izbucnirea naţionalismelor locale au dus la intrarea într-un colaps economic şi dezagregarea statului sovietic - devenit după 1991, Confederaţia Statelor Independente. În aceste condiţii, în Rusia puterea este preluată de Boris Elţîn, care a decretat încetarea activităţii partidului comunist şi a poliţiei secrete (KGB).
Schimbările din URSS au constituit semnalul pentru înlăturarea regimurilor comuniste din Europa de Est, în locul lor instaurându-se democraţii bazate pe pluripartidism, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti, economie de piaţă, separarea puterilor în stat etc.
Pentru a-și exprima dorința de libertate, după 50 de ani de la Pactul Molotov-Ribbentrop, aproape 2 milioane de cetățeni din Letonia, Estonia și Lituania au format, la 23 august 1989, un „lanț uman al libertății” pe un traseu de peste 600 km, numit Calea Baltică, într-un protest pașnic față de regimul comunist din Uniunea Sovietică. Acest eveniment impresionant a fost prezentat de marile canale de știri din întreaga lume, independența celor trei țări baltice fiind reinstaurată în 1990 și recunoscută, până la sfârșitul anului 1991, de majoritatea statelor occidentale.
În cazul României, procesul istoric de instaurare a principiilor statului de drept a fost declanşat spre sfârşitul anului 1989 şi a căpătat aspecte dramatice, fiind soldat cu peste 1000 de morţi, printre care şi cuplul prezidenţial Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Prin dispariţia CAER şi a Tratatului de la Varşovia (1 aprilie 1991), speranţele noilor democraţii europene, nevoite să facă faţă unor tranziţii dure, sunt legate de integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană (UE), pentru a-şi asigura securitatea naţională şi accesul nelimitat la valorile civilizaţiei occidentale.
Societatea Națiunilor, numită și Liga Națiunilor, este prima organizaţie internaţională dedicată menţinerii păcii, fiind înființată la 10 ianuarie 1920, după Conferința de la Paris (18 ianuarie 1919), care a pus capăt Primului Război Mondial și a pus bazele unei politici teritoriale în Europa. În Pactul Societății Națiunilor au fost stabilite scopurile principale: prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. De asemenea erau tratate probleme referitoare la condițiile de muncă, tratamentul corect al locuitorilor indigeni, traficul de persoane sau droguri, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război și protejarea minorităților din Europa.
Din păcate, fiind lipsită de mijloace practice de intervenţie, ea a dus o politică ineficientă, care nu a putut să evite apariţia celui de-al Doilea Război Mondial.
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost fondată la 24 octombrie 1945, însă bazele acesteia au fost stabilite la Conferinţa de la San Francisco, prin semnarea, pe 26 iunie 1945, de către 50 din cele 51 de țări membre, a Cartei Organizației Națiunilor Unite, având scopul de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului internațional.
În Cartă, pe lângă structura organizatorică (Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Supremă de Justiţie, Secretariatul) sunt menţionate principii de drept internaţional valabile şi în prezent: de reglementare paşnică a diferendelor între state fără a recurge la forţă şi ameninţarea cu forţa, de cooperare în rezolvarea tuturor problemelor de ordin economic, social, intelectual şi umanitar, de tratament egal al naţiunilor mari şi mici, de respectare a drepturilor omului etc.
În prezent, ONU are 193 de state membre, iar sediul central al organizației se află la New York.
North Atlantic Treatz Organisation (Organizaţia Tratatului de Nord) este o alianţă politico-militară pentru apărare colectivă, instituită prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, pe 4 aprilie 1949.
NATO reunește 30 de țări din Europa și America de Nord, având Sediul General la Bruxelles (Belgia), iar Sediul Central al Forțelor Aliate din Europa se află în apropiere de Mons (Belgia). România a aderat la NATO în 2004, devenind un partener activ alături de celelalte state membre.
Sarcinile fundamentale ale NATO sunt: securitatea, consultarea, descurajarea conflictelor, apărarea, managementul situațiilor de criză, parteneriatul.
NATO are următoarea structură: Cartierul General al NATO, Consiliul NATO (Consiliul Atlanticului de Nord), Adunarea Parlamentară a NATO, la care se adaugă structuri militare(unități și formațiuni militare care constituie organismul operațional al NATO).
Deşi SUA a rămas singura superputere mondială capabilă să joace rolul de „jandarm internaţional”, iar NATO, ca sistem de apărare colectivă, poate să intervină în orice parte a lumii (ex. războiul împotriva Irakului, cazul Iugoslaviei), se remarcă creşterea ponderii UE, a Chinei şi a Rusiei în noua ordine planetară.
Istoria Uniunii Europene (UE) începe în 1950, când Jean Monnet este însărcinat de ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, să realizeze un proiect prin care s-au pus bazele organizării „Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului” (CECA), incluzând alături de Franţa încă 5 ţări semnatare – RFG, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg.
Alături de CECA, în anul 1957 au fost create EURATOM-ul (pentru utilizarea paşnică a energiei atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană), cele trei fiind numite Comunitatea Europeană(CE).
De la şase ţări membre CE se ajunge în 1973 la nouă, prin intrarea Marii Britanii, a Irlandei şi a Danemarcei, în 1981 aderă Grecia, iar în 1986 Spania şi Portugalia.
Pe 7 februarie 1992, la Maastricht, Consiliul European a adoptat Tratatul Uniunii Europene, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către toate statele membre. De fapt, prin Tratatul de la Maastricht se instituie Uniunea Europeana(UE), structură care se extinde în 1995 la 15 membri, apoi în 2004 au aderat alte 10 ţări. După integrarea la 1 ianuarie 2007 a Bulgariei şi României în UE, s-a ajuns la 27 ţări membre.
În anul 2013, Croația a devenit cel de-al 28-lea participant la proiectul european, însă coeziunea acestuia a fost pusă la grea încercare pe 31 ianuarie 2020, când Regatul Unit a părăsit Uniunea Europeană. În contextul conflictului ruso-ucrainean, pe 1 martie 2022 Ucraina a depus cererea de aderare în Uniunea Europeană, exemplul său fiind urmat, pe 3 martie 2022, de către Republica Moldova.
Prin „strategia de la Lisabona”, din martie 2000, UE şi-a propus ca obiective esenţiale: modernizarea economiei europene pentru a deveni competitivă pe piaţa mondială, încurajarea inovaţiilor şi a investiţiilor în afaceri, adaptarea sistemelor educaţionale europene la cerinţele societăţii informaţionale.
De fapt, prin integrarea în UE, se urmăreşte să se asigure o bunăstare egală pentru toate statele membre, fiind creat în acest scop un sistem de instituţii - Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Comitetul Economic şi Social, Banca Europeană de Investiţii, Curtea de Conturi.
În anul 1985, Consiliul European de la Milano a decis ca în data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, care stă la baza proiectului european inițiat prin planul de colaborare economică între Franţa şi Germania (pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state).
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Lumea în schimbare” pot accesa link-ul
https://www.academia.edu/74073893/Lumea_in_schimbare

Surse de informare
1. Ioan- Aurel Pop, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova, Editura Litera, București, 2019
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Europeană
3. https://www.academia.edu/39121264/Sinteze_de_istorie_universala