MOTIVAREA ÎN ÎNVĂȚAREA MATEMATICII

MOTIVAREA ÎN ÎNVĂȚAREA MATEMATICII

Profesor CRIŞAN MARIANA VIORICA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 COŞEIU

Educația matematică din România este un fenomen aflat constant între proiect și realitate. Cu toate că există un mare scepticism în a formula pozitiv răspunsuri la problemele existente, încercarea rămâne una constructivă, orientată spre soluții, intens motivată de nevoia de schimbare pe care o resimt profesorii din România.
În opinia profesorilor, rolul educației matematice nu are o ilustrare în realitate deoarece nevoile generațiilor de astăzi nu sunt reprezentate în curriculumul actual.
Profesorii consideră matematica școlară ca fiind un domeniu important pentru capitalul cognitiv al elevilor prin: construirea și ordonarea unor modele de raționament logic, de ordonare a relațiilor între obiecte, de modelare prin aproximarea realității, dar semnalează scăderea treptată a motivaţiei pentru studiul matematicii pe parcursul anilor de gimnaziu şi liceu.
Foarte mulți profesori apelează la alternative de învăţare, utilizând resurse digitale, implicându-se în proiecte, concursuri și parteneriate educative şi astfel elevii sunt antrenați în concursuri, în funcţie de abilităţi. O parte dintre profesori au creat opţionale atractive unde istoria matematicii este folosită frecvent ca metodă de motivare a elevilor în timpul lecțiilor, reuşind astfel să stimuleze interesul elevilor pentru matematică.
Există însă o presiune continuă asupra profesorilor de matematică, presiune creată de standardele prescrise ale examenelor, ceea ce determină anxietate în învățarea matematicii, iar elevii și profesorii nu mai sunt interesați de contextul matematic al unei probleme, ci de asimilarea unor tehnici de abordare a acelor tipuri de probleme specifice testărilor.
Pe parcursul ciclului gimnazial se poate observa că volumul de informaţii matematice supuse memorării este mare, centrat pe reproducerea formulelor și nu pe deducerea logică a acestora şi astfel unele lecţii de matematică au un caracter de rutină şi se crează o ruptură vizibilă între conținutul învățării și viața reală a elevului, ajungându-se ȋn final la o discrepanță între educație/formare și piața muncii.
Această scădere treptată a motivaţiei pentru studiul matematicii pe parcursul anilor de gimnaziu şi liceu se datorează atât cauzelor interne, cât şi factorilor externi.
Cauzele interne care cauzează scădere treptată a motivaţiei pentru studiul matematicii sunt: lipsa deprinderilor elementare de gândire matematică în clasele primare, percepția gradului de dificultate sporit al conținuturilor din gimnaziu și, în general, teama de eșec, atât a elevilor cât şi a profesorilor, iar factorii externi sunt: familia, practicile de ȋnvăţare şi mediul social.
Familia ar putea fi un factor extern important care să determine creşterea motivaţiei pentru studiul matematicii dacă aşteptările acestora ar fi realiste şi corelate între cerinţele părinţilor şi capacitățile elevului, atitudinea familiei asupra preconcepției că matematica e o știință dificilă, greu de înţeles să fie una pozitivă. Ȋn acelaşi context şi mediul social poate influenţa motivaţia pentru studiul matematicii dacă motivaţia de a urma o carieră didactică în urma scăderii statutului socioeconomic ar fi la un nivel ridicat, iar influenţa anturajului să fie una pozitivă, iar modelele de aşa-zis succes social să fie cele oferite de educație.
Creşterea motivaţiei poate fi influenţată şi de practicile de învățare şi anume:
• învățare să nu mai fie centrată pe verificare;
• performanţa să fie recompensată pe măsura efortului depus de elev;
• elevii să nu mai fie etichetaţi;
• să nu fie aplicate sancțiuni negative;
• să fie folosite resurse şi metode de învățare atractive, corelarea cu stilurile de învăţare sau tipurile de inteligenţă ale elevilor;
• să nu se pună accent pe memorare şi reproducere;
• nivelul de dificultate al limbajului matematic să fie mediu;
• aplicarea conceptelor matematice să fie la un nivel cât mi ridicat.
Profesorii sunt cei mai ȋn măsură să determine atât punctele tari cât și punctele slabe ale diferitelor componente ale educației matematice, aceştia fiind buni cunoscători ai tehnicilor de motivare a învățării și încearcă să compenseze, prin metode și tehnici adecvate, calitatea motivațională slabă ale manualelor. Pentru diminuarea punctelor slabe profesorii propun aplicarea unor strategii de motivare la nivel national, strategii care din păcate la momentul actual nu există, ele trebuie create.
Aceste strategii trebuie gândite astfel ȋncât să vizeze: o corelare a școlii cu piața muncii, o reușită școlară a tuturor elevilor și să fie un mobil motivațional puternic. Aceste strategii trebuie să facă referire la asigurarea șanselor egale la educație pentru toți copiii, obținerea unui loc mai bun în clasamentele internaționale și educația de elită prin participarea la concursuri și olimpiade.
Motivarea învățării la matematică depinde în mare măsură de modul în care se remediază învățarea, iar pentru aceasta profesorii pot folosi următoarele măsuri de remediere a erorilor în învățare: evaluări de progres și feedback stimulativ; suport individualizat; metode de învățare în grup; sancțiune pentru a stimula efortul de a învăța.
Sunt de părere că este important să-i învățăm pe elevi să-și dezvolte gândirea matematică şi depinde de noi să facem cât mai lină trecerea de la ciclul primar la gimnaziu şi apoi la liceu, să păstram un echilibru între rigoare și intuiție. Noile noțiuni trebuie să fie introduse treptat, făcând legătura cu viața de zi cu zi și cu activitățile practice, iar un manual bun de matematică trebuie să conțină aspecte ale istoriei matematicii și aplicații ale matematicii în fizică, chimie, economie și biologie.
Cred că, în acest mod, vom putea păstra motivația elevilor pentru studiul matematicii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş Constantin, Psihopedagogie penru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
2. Popenici, S., Fartusnic, C., Motivatia pentru invatare. De ce ar trebui sa le pese copiilor de ea si ce putem face pentru asta. (Motivation for learning. Why should children care about it and what can we do something for it). Bucharest: Didactica Publishing House, 2009.
3. Cristescu Bogdan, Formarea continuă a profesorilor de matematică în societatea cunoaşterii, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, 2012.