Pregătirea fizică în apărare, în jocul de handbal

Pregătirea fizică în apărare, în jocul de handbal

Jocul în apărare necesită o pregătire fizică superioară.Acest lucru este datorat faptului că ritmul de joc este dat de echipa în atac, iar echipa din apărare trebuie să se adapteze acestui ritm. Un alt element care vine în sprijinul acestei idei este că mingea circulă mai repede decât jucătorii.De aceea, pentru realizarea superiorităţii numerice zonale, este necesară dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză. Pentru a putea face faţă luptei permanente cu atacanţii adverşi trebuie dezvoltată şi forţa în regim de rezistenţă.
În concluzie, pentru a avea un joc în apărare cu randament crescut este absolut necesară îmbunătăţirea permanentă a indiciilor pregatirii fizice generale şi specifice.

1. Pregatirea fizică generală

Pregătirea fizică generală este activitatea practică care urmăreşte să asigure o bună capacitate de lucru a organismului în condiţiile efortului fizic.
Efectuarea planificată a pregătirii fizice generale pe parcursul tuturor perioadelor de antrenament asigură formarea unui larg bagaj de deprinderi motrice care facilitează munca strictă de specializare.
Un accent deosebit asupra pregătiri fizice generale se pune în special în prima perioada de pregătire. Aceasta are o durată de aproximativ trei săptămâni.

Ca sarcini în această perioadă enumerăm:

 intrarea progresivă în efort şi adaptarea treptată şi cât mai rapidă a organismului sportivilor la solicitările antrenamentelor de bază;
 perfecţionarea pregătirii fizice, o pondere mare acordându-se pregătirii fizice generale;
 perfecţionarea tehnicii de bază, a tehnicii specifice posturilor şi a tacticii individuale legată de execuţia tehnică.

Din aceste sarcini rezultă că ponderea cea mai mare în această perioadă o au pregătirea fizică generală şi pregătirea tehnică de bază.
Dezvoltarea corespunzătoare a organismului din punct de vedere funcţional respectiv adaptarea la efort se realizează prin exerciţii de pregătire fizică generală şi multilaterală cu accent pe rezistenţă.În cadrul pregătirii fizice se va urmări îmbunătătăţirea calităţilor motrice în forma lor generală de manifestare precum şi prelucrarea grupelor şi lanţurilor musculare implicate în execuţii tehnice mai dificile ce urmează să fie învăţate sau perfecţionate. În aceste condiţii raportul dintre parametrii efortului este caracterizat printr-un volum mare, intensitatea şi complexitatea fiind ceva mai scăzute. O bună pregătire fizică generală asigură suportul optim pentru îmbunătăţirea pregătirii fizice specifice şi în general pentru o evoluţie bună a pregătirii ulterioare.

2. Pregătirea fizică specifică

Pregătirea fizică specifică reprezintă procesul de educare a aptitudinilor fizice specifice jocului de handbal. Această activitate se desfăşoară în condiţii cât mai apropiate de condiţiile de joc şi se realizează într-o strânsă interdependenţă cu însuşirea deprinderilor tehnico-tactice. Pregătirea fizică specifică nu poate suplini pregătirea fizică generală, cele două aspecte ale pregătirii fizice fiind în strânsă legătură, se intercondiţionează reciproc.

Pregătirea fizică specifică îşi face apariţia începând cu etapa a doua de pregătire, cu o durată de aproximativ şase săptămâni.

În această etapă apar următoarele sarcini:

 perfecţionarea pregătirii fizice în cadrul căreia creşte treptat ponderea celei specifice;
 perfecţionarea tehnicii prin mijloace cu structuri mai complexe şi mai apropiate condiţiilor de joc;
 perfecţionarea mijloacelor şi combinaţiilor tactice de bază, a principalelor mecansime de funcţionare a sistemelor de joc adoptate de echipă, precum şi studierea şi consolidarea verigilor deficitare din conţinutul diferitelor faze de joc.
În această etapă creşte ponderea pregătirii fizice specifice punâdu-se acces pe creşterea vitezei de execuţie a elementelor tehnico-tactice, pe asigurarea cuantumului necesar de forţă în executarea cu înalta maiestrie a tehnicii, precum şi îmbunătăţirea treptată a rezistenţei în regim de viteză, îndemânare şi forţă.
Sarcinile şi conţinutul acestei etape impun o reducere a volumului şi o creştere importantă a intensităţii şi complexităţii.
Este bine ca la începutul acestei perioade echipa să participe la un turneu de pregătire şi verificare.

În etapa a treia de pregătire, cu o durată de aproximativ trei săptămâni, apar uramtoarele sarcini:

 perfecţionarea pregătirii fizice, pondere prioritară având forma specifică;
 perfecţionarea elementelor tehnico-tactice în condiţii analogice jocului, a fazelor, a sistemelor de joc şi a jocului bilateral;
 perfecţionarea aspectelor speciale de tactică.

Apropierea de perioada competiţională impune asigurarea unui ritm de exerciţii tehnico-tactice egal cu cel întâlnit în jocurile oficiale şi chiar superior acestora.Viteza şi forţa exerciţiilor, precum şi rezistenţa în regim de viteză şi forţă trebuie să se ridice la cotele jocurilor oficiale. Ca urmare, mijloacele folosite vor avea o complexitate analogă structurii jocului.
În mod firesc, volumul va înregistra o scădere iar intensitatea şi complexistatea vor creşte în continuare.
La fel ca şi la etapa precedentă, la finalul acestei etape este indicat ca echipa să participe la un turneu cu jocuri de verificare cu adversari puternici.