Rolul poveștilor în educația preșcolarilor

Filosoful și scriitorul Rabindranath Tagore spunea: „La
orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești.
De aceea, avuția povestirilor, pe care au strâns-o oamenii de pe
tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în
vorbă, fie și în scris, a depășit celelalte avuții
omenești.”
Lumea copiilor este caracterizată de joc și joacă, de
lucruri frumoase, de magie, de bunătate, de eroi.
Poveștile sunt instrumente educaționale extrem de
complexe, beneficiile lor sunt ample și se pot identifica în
funcție de aportul semnificativ pe care îl aduc în educația
preşcolarilor .
Unul dintre beneficiile poveştilor asupra preşcolarilor este legat
de dezvoltarea limbajului, îi ajută să învețe cuvinte și
expresii noi, le îmbogăţeşte vocabularul, le stimulează
aptitudinile de ascultare memorie, le stimulează imaginția și
creativitatea;
De asemenea, îi învață să facă diferența între
comportamentele pozitive și cele negative, intrând „în lumea
poveştilor”, copiii vor învăța să deosebească binele de
rău, adevărul de minciună, faptele bune de cele rele.
Prin intermediul poveştilor le este oferit un model de urmat, eroii
poveştilor dețin o mulţime de calități, precum curajul,
bunăvoința său ambiția, pe care cei mici îi vor imita în
cadrul jocurile de rol şi îi vor face să îşi dorească să fie
ei însuşi un personaj pozitiv.
Poveştile îi mai ajută să fie curioşi, determinaţi,
perseverenţi și să se încreadă în propriile abilități, îi
ajută să își exprime emoțiile într-o modalitate constructivă
și empatică, să își însușească valori morale, convingeri,
copiii învață din povești cât de mult contează bunătatea,
empatia și prietenia;
Şi nu în ultimul rând, poveştile îi ajută pe cei mici să
înțeleagă necesitatea regulilor și ce se întâmplă dacă
acestea nu sunt respectate, îi ajută să învețe despre propriile
limite, din poveşti învață să fie ambițioși și să nu se
teamă să viseze.
Multe povești au o morală la sfârșitul lor, de care preşcolarii
se pot folosi în educaţia lor.
De exemplu, povestea Scufița Roșie vorbește despre riscul și
primejdiile cu care copilul se poate confrunta atunci când se
abatem de la drumul stabilit pentru a ajunge la un obiectiv

Povestea ,,Capra cu trei iezi “, de asemenea, transmite copiilor
anumite modele de viaţă, copiii înțeleg că pană la o anumită
vârstă trebuie să asculte și să respecte sfatul părinţilor
pentru a evită pericolele.
Înainte de a alege o poveste, trebuie să ne gândim în primul
rând la nevoile copilului. De
exemplu, dacă îi este frică de întuneric, alegem o poveste
despre un personaj care depăşeşte
anumite frici, dacă se ceartă cu colegii pe jucării, alegem una
în care învaţă să se înţeleagă, să împartă. Alegem
povestea care să aibă o influentă constructivă, pozitivă asupra
preşcolarilor.
În concluzie, putem spune că poveștile sunt atractive
indiferent de vârstă. De mici, copiii trebuie obișnuiți cu
povestile povești, la inceput sa fie citite de catre părinți, mai
apoi de educatoare, mai târziu citite chiar de ei. Poveștile nu
trebuie niciodată înlocuite cu televizorul, desenele sau
telefonul.
Totodata poveștile consolidează legătura dintre copil și
educatoare , prin implicarea ambelor părti într-o activitate care
îi reunește prin cuvinte, comportamente și trăiri afective.
Educatoarea este cea care creează contextul, devenind regizorul
unei scene de viată, iar prescolarul o trăieste. existand chiar
situații când educatoarea trebuie să filtreze și să explice
copilului anumite cadre sau evenimente din poveste în funcție de
personalitatea celui mic.
Totodată poveștile consolidează legătura dintre copil și
educatoare , prin implicarea ambelor părti într-o activitate care
îi reunește prin cuvinte, comportamente și trăiri afective.
Educatoarea este cea care creează contextul, devenind regizorul
unei scene de viaţă, iar preşcolarul o trăieşte.

Bibliografie:
• Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1977;
• Domnica Petrovai, Sorina Petrică, Viorica Preda, Rodica
Brănișteanu, Pentru un copil sănătos social şi emoţional. Ghid
practic pentru educatorul care construieşte încredere, Ed. V&I
Integral, Bucureşti, 2012;
• Elena Bonchiş, Teorii ale dezvoltării copilului, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2006;