ROLUL UNITĂȚII DE EDUCAȚIE TIMPURIE ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI ȘI IMPLICIT ÎN CREAREA STĂRII DE BINE

”Copiii învaţă mai bine atunci când sunt într-un climat socio-afectiv sigur, când relaţionează plăcut cu părinţii, cu educatorii şi cu ceilalţi din jurul lor”. - John Bennet, UNESCO, 2004
“Punctele forte de caracter care contează atât de mult pentru succesul tinerilor nu sunt înnăscute; ele nu apar în noi prin magie, ca rezultat al norocului sau al unor gene bune. Și nu sunt doar o alegere. Ele sunt înrădăcinate în chimia creierului și sunt modelate, în mod măsurabil și previzibil, de mediul în care copiii cresc " - Paul Tough
Curriculumul pentru educaţia timpurie se fundamentează pe un set de finalităţi formulate în documentul de politici educaţionale, Reperele fundamentale în învăţarea și dezvoltarea timpurie (RFIDT). Acest document reprezintă un set de enunţuri care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui copiii să ştie şi să fie capabili să facă.
Aceste aşteptări sunt definite pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea normală și deplină a copiilor de la naştere până la intrarea în şcoală. Conform documentului menţionat, finalităţile educaţiei timpurii au în vedere o abordare holistică, vizând cele cinci domenii ale dezvoltării copilului:
dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;
dezvoltarea socio-emoţională;
capacităţi și atitudini în învăţare.
dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;
dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
Principiile ce urmează a fi enumerate, indică valorile fundamentale care stau la baza elaborării Curriculumului pentru educaţia timpurie:
• Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia);
• Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.); • Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și influența modul de desfășurare a activității);
• Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
• Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte etnii);
• Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
• Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului / părintelui);
În relație cu valorile promovate practica/ opțiunile metodologice ale educatorilor sunt orientate de următoarele principii ale aplicării Curriculumului pentru educația timpurie:
• Principiul individualizării (organizarea activităţilor ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a copilului, de nevoile sale, asigurându-se libertatea copiilor de a alege activităţi şi sarcini în funcţie de nevoile lor);
• Principiul învăţării bazate pe joc (jocul este activitatea copilului prin care acesta se dezvoltă natural, prin urmare trebuie să stea la baza conceperii activităţilor didactice de toate tipurile);
• Principiul diversităţii contextelor şi situaţiilor de învăţare (oferirea unui mediu educaţional de contexte şi situaţii de învăţare diverse, care să solicite implicarea copilului sub cât mai multe aspecte: cognitiv, emoţional, social, motric);
• Principiul alternării formelor de organizare a activităţii: frontal, în grupuri mici, în perechi şi individual şi a strategiilor de învăţare;
• Principiul parteneriatului cu familia şi cu comunitatea (este necesar ca între educatoare şi familie să se stabilească relaţii de parteneriat care să asigure continuitate şi coerenţă în demersul educaţional; familia reprezintă un partener activ, nu doar receptor al informaţiilor furnizate de educatoare referitoare la progresele realizate de copil; totodată e importantă înţelegerea valorii educaţiei, pentru comunitate şi participarea comunităţii în perioadele timpurii).
Vizând cele cinci domenii de dezvoltare ale copilului, dar și valorile si principiile care au stat la baza elaborării Curriculumului pentru Educație Timpurie, unitatea de educație timpurie își propune următoarele direcții care să conducă la dezvoltarea copilului, precum și la crearea stării de bine:
 Abordările pedagogice să fie centrate pe copii, să susțină mai eficient dezvoltarea generală a copiilor, să ofere sprijin pentru strategiile lor de învățare și să promoveze dezvoltarea lor cognitivă și non-cognitivă, printr-o axare mai țintită asupra învățării practice, asupra jocurilor și interacțiunilor sociale;
 Alegerea, organizarea activităților și a instrumentelor pedagogice să facă obiectul unui dialog între educatoare și copii. Educația timpurie ar trebui să ofere un spațiu social, cultural și fizic sigur și primitor, în care copiii să beneficieze de o serie de posibilități de a-și dezvolta potențialul;
Conform studiilor privind pedagogia optimă în educația timpurie, un copil și un adult receptiv sunt condiții esențiale pentru învățare și dezvoltare.
 Proiectarea programului educațional să se bazeze pe premiza fundamentală că educația și îngrijirea sunt inseparabile.
Activitățile de îngrijire implică în mod obișnuit o comunicare intensă, precum și interacțiuni pozitive și reciproce între copii și adulți, în acest fel ele încurajând un sentiment de apartenență și încredere.
 Implicarea și cooperarea părinților să fie relevantă, permițând cadrelor didactice să se bazeze pe experiența și pe cunoștințele părinților, iar părinților, să beneficieze de cunoștințele și sprijinul personalului specializat.