Valențele formativ-educative ale parteneriatului educațional

Perioada şcolarităţii reprezintă perioada de
vârstă în care se creează fundamental personalităţii
copilului, şcoala desfăşurând un demers educativ intens şi
complex, ale cărui rezultate să se repercuteze în dezvoltarea
copilului pe tot parcursul vieţii acestuia. Se impune astfel
tuturor educatorilor să cunoască provocările lumii actuale,
să-şi proiecteze şi să evalueze propriile resurse pedagogice în
acord cu acestea, găsind o strategie optimă. Într-o societate
aflată în permanentă schimbare este firească preocuparea
cadrelor didactice de a căuta strategii şi metode optime pentru
creşterea eficienţei activităţii didactice.
Ca să rămână un mediu permanent şi atractiv pentru
elevi, şcoala îşi diversifică metodele de informare a elevilor,
de formare a priceperilor şi deprinderilor. Foloseşte variate
activităţi, care au ca principal subiect copilul, cu aspiraţiile
şi interesele sale. Aceasta, are un rol activ, fiind tot mai
importantă creativitatea şi punerea în valoare a calităţii
personale.
Prin navigarea pe Internet, o îndeletnicire de multe ori
obositoare şi chiar cu influenţe negative asupra copiilor,
aceştia uită să stabilească contacte cu cei care le sunt mai
aproape şi care ne reprezintă ca indivizi şi ca neam, stabilind
contacte cu oameni din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.
Nici televizorul şi nici calculatorul nu le oferă elevilor ceea ce
le oferă activităţile desfăşurate în comun cu alţi elevi de
vârsta lor, ieşirile în natură, unde au posibilitatea de a
admira frumuseţea şi diversitatea formelor vii, de a medita, de a
pune întrebări şi de a afla răspunsuri. În acelaşi timp, îşi
dezvoltă abilităţile de comunicare, îşi stabilesc relaţii de
prietenie, care pot să dureze. Astfel, elevii trebuie scoşi din
atmosfera obişnuită de zi cu zi, pentru a intra în relaţie cu
semenii, cu alţi copii de aceeaşi vârstă cu ei, de a cunoaşte
alte locuri, lucru ce va avea un rol însemnat în pregătirea
social-civică, în dezvoltarea formativ-informativă.
Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună
cu actul educaţional propriu-zis. El se referă la cerinţe ca
proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii,
influenţe şi agenţi educaţionali. Parteneriatul educaţional se
realizează între instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi
comunitate; agenţi educaţionali: copil, părinţi, profesori,
specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale; membri ai
comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi
dezvoltării copilului ( medici, factori de decizie, reprezentanţi
ai bisericii, ai poliţiei); influenţele educative exercitate la
anumite momente asupra copilului; programele de creştere, de
îngrijire şi de educare a copilului; formele educaţie în anumite
perioade. Sorin Cristea, în Dicţionarul de pedagogie, afirmă că
„parteneriatul pedagogic reprezintă o noţiune recent introdusă
în domeniul educaţiei care reflectă mutaţiile înregistrate la
nivelul relaţiilor existente între instituţiile implicate, direct
sau indirect, în proiectarea şi realizarea sistemului de
învăţământ: şcoală, familie, comunitate locală, agenţi
sociali (economici, culturali, politici, religioşi), asociaţiile
(profesionale, umanitare, sportive), factorii de asistenţă
socială”.
În abordarea curriculară a educaţiei se identifică
nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii.
Este vorba de o diversitate care presupune unicitatea fiecărei
fiinţe umane şi multiculturalitatea.
Am făcut parte din echipa de subproiect din şcoala
noastră, echipă ce a conceput un proiect educaţional în cadrul
Programului pentru învăţământ rural. Subliniez aici rolul
deosebit pe care îl au accesul la informaţie şi munca în
echipă, elemente fără de care nimeni nu poate întocmi un astfel
de proiect ce necesită un volum mare de muncă cu consum de resurse
umane, materiale şi de timp. Am început printr-o analiză
temeinică a activităţii şcolare în contextul nevoilor
comunităţii locale, încercând să identificăm un specific sau
o problemă reală a şcolii ce ar putea fi rezolvată prin
derularea unui proiect educaţional ce beneficia de finanţare din
partea Băncii Mondiale şi a comunităţii locale. Pornind de la
faptul că în şcoala noastră populaţia şcolară este
alcătuită din elevi de etnii diferite (români 80%, aromâni 7%,
turci şi tătari 2%, rromi 1%), ne-am oprit asupra unui proiect pe
teme de educaţie interculturală pe care l-am numit „O şcoală
pentru toţi, o şansă pentru fiecare”. Ne-am stabilit ca
obiectiv general adaptarea şcolii la nevoile comunităţii prin
oferte educaţionale ce promovează înţelegerea şi acceptarea
diversităţii culturale.
Activităţile prin care am asigurat realizarea acestor
obiective sunt descrise amănunţit în proiect şi dintre acestea
menţionez: amenajarea unui spaţiu multietnic în incinta şcolii,
spaţiu în care fiecare etnie îşi va regăsi elemente ale
culturii materiale şi spirituale, şi în care se vor desfăşura
toate activităţile cu specific intercultural. Elevii claselor I-IV
au realizat expoziţii de desene şi obiecte confecţionate în
orele de educaţie tehnologică, iar elevii mai mari, coordonaţi de
profesorul de desen, au realizat o pictură murală pe culoarul
şcolii, toate cuprinzând motive populare din culturile etniilor.
Am constituit formaţii de dansuri populare pentru fiecare etnie în
cadrul ansamblului multietnic „ Prietenia”, cu costume populare
noi, precum şi cu instructori , în vederea organizării de
spectacole la care să participe întreaga comunitate locală. În
cadrul aceluiaşi proiect am efectuat o excursie tematică la
Institutul intercultural din Timişoara pentru a afla mai multe
lucruri despre modelul de convieţuire multietnică din Banat, am
organizat întâlniri cu vârstnici de fiecare etnie care să ne
povestească tradiţii şi obiceiuri, am prezentat cu elevii
dramatizări ale unor ritualuri specifice fiecărei etnii. Ultima
activitate a fost o încununare a tuturor acestor acţiuni în
cadrul unui spectacol cu caracter intercultural, iar produsele
materiale ale proiectului vor fi folosite în desfăşurarea
lecţiilor din trunchiul comun sau din curriculum-ul la decizia
şcolii.
Rezultatele tuturor acestor activităţi s-au concretizat în
costume populare pentru echipele de dansuri româneşti, aromâne,
ţigăneşti şi tătăreşti, albume foto, CD-uri, portofolii
tematice pentru fiecare minoritate, pictura de pe culoarul şcolii,
100 semne de carte cu motive decorative populare şi tot atâtea
calendare anuale. Considerăm însă că rezultatul cel mai
important este stabilirea unor relaţii mai deschise, mai sincere,
mai prietenoase între elevi, între elevi şi profesori, părinţi
şi elevi, între şcoală şi comunitate.
Derularea acestui proiect ne-a confirmat faptul că, pe
lângă cunoştinţele de orice fel cu care îi înarmăm pe elevii
noştri, aceştia sunt dornici să ştie cine sunt, de unde vin,
cine sunt cei alături de care trăiesc.