Colaborare şi competiţie la şcoală
În mod tradiţional, mediul şcolar s-a constituit ca un mediu competitiv, resimţit în acest fel de elevi. Deşi opinia potrivit căreia climatul afectiv pozitiv din colectivele de elevi are o contribuţie hotărâtoare la obţinerea unor performanţe superioare este larg răspândită, mediul şcolar păstrează încă o organizare competitivă. Multe cadre didactice consideră că numai relaţiile competitive dau naştere unei motivaţii puternice.
Pe de altă parte, trebuie luată în considerare eficienţa deosebită a grupurilor de elevi care îndeplinesc o sarcină de învăţare comună, ceea ce ne orientează spre importanţa funcţionării unor grupuri cooperative.
Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le oferă cele două practici educative: competiţia şi cooperarea?
Studiu de caz : Relaţii de competiţie instituite de profesor
Profesorul notează prestaţia unor elevi prin raportare la grup, face ierarhizări ale elevilor, favorizează anumiţi elevi („X este cel mai bun/a lucrat cel mai bine din toată clasa”, „X este primul din clasă”, „primii trei vor merge la olimpiadă”, „în primul rând de bănci vor sta cei care vor obţine cele mai bune note” ).
În această clasă se înregistrează situaţii conflictuale, elevii se comportă mai agresiv, încearcă să-şi obstrucţioneze colegii ori de câte ori au ocazia, să-i împiedice să obţină performanţa dorită. Interacţionează destul de puţin unii cu alţii, se gândesc mai mult la ei înşişi şi foarte rar la ceilalţi, nu au o comunicare bună, nu au încredere unii în ceilalţi. S-au creat rivalităţi între elevii care obţin rezultate foarte bune, pornind de la convingerea că vor obţine note bune/o poziţie bună în ochii profesorului, numai dacă ceilalţi colegi vor obţine note proaste.
Totodată, elevii care au realmente şanse să obţină rezultate deosebite sunt mai implicaţi, mai motivaţi, mai concentraţi asupra sarcinilor, depun eforturi susţinute pentru atingerea scopului. În schimb, elevii care obţin repetat rezultate slabe îşi pierd motivaţia pentru învăţare, se obişnuiesc cu locul pe care în au în clasă şi devin interiorizaţi, lipsiţi de încredere în forţele proprii, au o stimă de sine scăzută.
Studiu de caz: Efectele stimulării relaţiilor de cooperare în cadrul grupului
Profesorul a utilizat frecvent metode de învăţare bazate pe cooperare (de exemplu: „Mozaic”, „Turul galeriei”, „Gândiţi-Lucraţi în perechi/grup-Comunicaţi”), încurajează interacţiunea elev-elev, adoptă rol de facilitator, de consultant în cadrul lecţiei, propune elevilor sarcini comune, stabileşte scopuri comune.
În cadrul acestei clase se manifestă relaţii de cooperare, benefice în planul interacţiunii între elevi, generatoare de simpatie, de acceptare, de bună înţelegere. Elevii înţeleg că au nevoie unii de alţii pentru a realiza sarcina, depind într-un mod pozitiv unii de alţii, iar această interdependenţă pozitivă îi conduce la devotament faţă de grup. Iau parte la îndeplinirea unei sarcini de grup şi de aceea trebuie să-i încurajeze şi să-i susţină pe ceilalţi membri, să-şi asume responsabilitatea atât pentru rezultatele proprii, cât şi pentru cele ale colegilor.
Elevii devin din “singuratici care învaţă”, “colegi care învaţă împreună”, atingând niveluri superioare ale competenţei. Ajung să aibă rezultate bune în condiţiile în care ceilalţi membri ai grupului au aceleaşi rezultate. În această clasă în care iniţial elevii aveau performanţe şcolare mai scăzute şi cei de etnie rromă au fost mai bine integraţi decât în alte clase.
Tendinţa de instituire a unor ierarhii este diminuată deoarece, prin utilizarea unor metode de învăţare prin cooperare, elevii cu status înalt şi cu abilităţi deosebite învaţă de la ceilalţi în aceeaşi măsură în care ei îşi ajută colegii să-şi însuşească o temă.
Copiii dovedesc o stimă de sine ridicată, încredere în forţele proprii, manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare şi de profesor.
Iată un instrument simplu pe care l-am aplicat la clasă în vederea identificării stimei de sine a elevilor ca membri ai clasei din care fac parte, intitulat „Blazonul clasei”. Sarcina elevilor este să completeze cele cinci cadrane conform indicaţiilor:
Cadranul I: notează trei elemente care diferenţiază clasa ta de celelalte clase din şcoală;
Cadranul II: notează trei aspecte care ar constitui exemplu pentru alte clase;
Cadranul III: notează trei cuvinte/expresii care ţi-ar plăcea să fie spuse despre clasa ta;
Cadranul IV: noteaza trei aspecte care te fac să te simţi mândru de clasa ta;
Cadranul V: notează un motto pentru clasa ta.
Deşi s-ar crede că, spre deosebire de relaţiile de competiţie, relaţiile de cooperare nu stimulează motivaţia elevilor, cercetările au demonstrat că promovarea metodelor de învăţare prin cooperare conduce la ameliorarea motivaţiei, stimularea interesului copiilor pentru succesul grupului din care fac parte.
Avantajele unei forme de interacţiune în raport cu cealaltă trebuie apreciate prin raportare la situaţiile de învăţare, natura conţinutului, tipul sarcinii, obiectivele urmărite. Competiţia, de exemplu, poate fi benefică atunci când elevii cooperează în grupuri mari aflate în concurenţă cu alte grupuri; în aceste cazuri componenţa grupurilor trebuie să fie de fiecare dată alta, pentru a nu se scinda clasa în grupuri rivale.
Făcând o comparaţie între activităţile care au presupus colaborarea şi cele care s-au bazat pe competiţie, am constatat o mai mare eficienţă a activităţilor atunci când elevii au cooperat (tehnica SINELG, ştiu-vreau să ştiu-am învăţat, citirea cu predicţii, metoda mozaicului, metoda cubului, ciochinele, turul galeriei, braistorming-ul, metoda pălăriilor gânditoare), faţă de situaţia când s-a făcut apel la metode şi procedee tradiţionale, care au presupus competiţia. Elevii au lucrat mai eficient, au asimilat mai uşor noile cunoştinţe, au cooperat mai mult şi au fost mai comunicativi. Au fost implicaţi toţi elevii, chiar şi cei mai timizi. Folosind doar metode tradiţionale, nu toţi elevii s-au implicat în activitate, doar unii dintre ei au reuşit să realizeze obiectivele la nivel de Bine şi Foarte bine.
Consider că metodele tradiţionale, care presupun competiţia nu pot fi excluse în totalitate, ci trebuie îmbinate cu cele moderne, care presupun cooperarea, astfel încât să-i ajute pe elevi să gândească eficient, critic, creativ şi constructiv.
Experimentul derulat a pus în evidenţă următorul aspect: dacă se aplică metode de învăţare prin cooperare/colaborare, în cadrul unor activităţi de grup, atunci elevii vor obţine rezultate superioare celor obţinute în situaţia utilizării metodelor şi procedeelor tradiţionale, în condiţiile organizării activităţii preponderant frontal.
Profesor pentru învăţământ primar Badea Clara Adriana
Şcoala Gimnazială „Matei Basarab” Târgovişte, judeţul Dâmboviţa
Bibliografie:
- Cucoş, Constantin. 2002. Pedagogie. Iaşi: Polirom. p. 48
- Iucu, Romiţă. 2000. Managementul şi gestionarea clasei de elevi . Iaşi: Polirom. p. 76
- Mihăescu, Mirela, Dan, Ioana, Opera, Camelia. 2010. Metode activ-participative aplicate in invatamantul primar. Bucureşti: Didactica Publishing House. p.37
- Ulrich, Cătălina. 2011. Sociologia educaţiei, Manual elaborat în cadrul "Proiectului pentru Învăţământul Rural", proiect co-finanţat de către Banca Mondială, Guvernul României şi comunităţile locale. p. 23-25
