Depășind canoanele programei – din experiența unei tinere profesoare de limba română
Adesea, noi, ca dascăli ne întrebăm cum ar fi mai bine sa abordam diferite aspecte ale materiei pe care o predăm, astfel încât elevii să o îndrăgească. Fiind o tânără dăscăliţă, trebuie să admit faptul că nu rezonez sub nicio formă cu informarea care eludează formarea elevilor. Aşadar, după ce mi-am însuşit temeinic cele propovăduite de Cocos, Pamfil, Cerghit etc într-ale didacticii predării, mi-am propus sa urmez aceste dezirabile premise ale învăţării. Este de la sine înţeles faptul că trăim intr-o eră a informaţiei facil accesibile, o eră în care comunicarea nu mai are limite, frontiere. Cu aceşti copii avem noi astăzi de-a face. Cu aceşti copii atât de diferiţi de noi, copii cărora le place să descopere, copii care ştiu să acceseze informaţii şi mai ales ştiu să le utilizeze.
Un alt păcat capital al lumii excesiv tehnologizate este renegarea lecturii. Observ, adesea, o lipsă crasă de dezinteres în ceea ce priveşte această nobilă îndeletnicire. Dorind, aşadar să împlinesc nobila misiune pe care un profesor de română o are, am pus la cale o activitate care să îndemne atât la lectură, cât și la exersarea abilităţilor tehnologice. Această activitate urmăreşte dezvoltarea competenţei generale care prevede receptarea şi producerea mesajului oral, prin intermediul aplicării paradigmei comunicativ-funcţionale.
În primul rând, curiozitatea rezidă din ceea ce iţi propui singur să afli, aşadar primul pas al proiectului nostru a fost ca elevii să caute online felurite cărţi ale căror subiecte care i-ar putea pasiona, condiţia fiind doar ca respectivele subiecte să fie potrivite vârstei lor. Am rămas plăcut impresionată de ceea ce stârnisem. Am reuşit să provoc nişte copiii ai secolului XXI la lectură şi am câştigat provocarea. Pasul următor al proiectului mult-aşteptat de către elevii mei, a fost faza lecturii propriu-zise, fază finalizată cu o mulţime de postere, afişe, citate, care pe lângă faptul că a contribuit la exacerbarea personalităţii lor creative, a contribuit şi la verificarea lecturii într-un mod îndrăgit şi apreciat de către elevi, nu unul instituitor al terorii gândului ,, voi fi ascultat”.
Aşadar, deşi în primul an de învăţământ, pot să afirm faptul că am câştigat o victorie asupra nonvalorii si a crezului informaţiei de-a gata, am stimulat curiozitatea elevilor, lăsându-i să îşi aleagă singuri un subiect de care ar putea fi interesaţi, iar alegerile au fost între cele mai diverse The Holocaust, W.I.T.C.H., Toporişca, Cartea junglei, Colţ Alb şi chiar Harap-Alb, eternul Creangă încă trezind interes în inimile unor elevi. Totodată le-am insuflat nevoia şi obligativitatea dezvoltării creativităţii, dar trebuie să admit că cel mai mandră sunt de faptul că am format nişte vorbitori adevăraţi, condiţia proiectului fiind cea a vorbirii libere, nepervertită de aglomerarea hârtiilor inutile.
Cristiana Virlici – profesor de Limba şi literatura română
Şcoala Gimnazială Vasile Alecsandri, Baia Mare
Bibliografie:
- Cristea, Sorin. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: EDP, 1998.
- Cerghit, I., Neacşu, I, Negreţ, I.D., Pânişoară, I.O., Prelegeri pedagogice. Iaşi:Polirom, 2001, 2006
- Cucoş, Constantin. Psihopedagogie. Iaşi: Polirom, 2008.
- Peretti, A. de ( 1996) . Educaţia în schimbare. Iaşi: Ed. Spiru Haret.
