Inteligența emoțională și adaptarea la vârsta școlară mică

Intrarea în şcolaritate reprezintă un prag cu multe şi importante aspecte psihologice, care marchează adaptarea şcolară şi imprimă direcţia generală a integrării perioadei pe care individual o va petrece în şcoală.

Psihologia compară “şocul şcolarizării”, ca importanţă cu cel al naşterii, sau cu cel al pubertăţii.

Un rol important în adaptarea cu succes a copilului în şcoală îl are frecventarea grădiniţei, precum şi modul în care viaţa şcolară este prezentată de adulţi, în speţă de părinţi.

Problema adaptării şcolare a copilului de vârsta şcolară mică este una majoră, deoarece de această adaptare, de succesul sau insuccesul înregistrat de elev în acest moment, depind toate performanţele şcolare viitoare ale acestuia.

Una dintre preocupările principale din viaţa oamenilor se referă la alegerea unui plan profesional potrivit, care să satisfacă nevoile personale. Însa alegerea acestuia depinde în mare măsură de modalitatea în care se va desfăşura activitatea şcolară a indivizilor, orientarea spre succes sau eşec în acest domeniu fiind un factor ce va putea influenţa competenţa individuală în profesia care va avea să fie optata. Fiecare elev are dreptul la succes şcolar şi la atingerea propriilor standarde şi performante. Pentru aceasta, este necesar să cunoaştem unele elemente care manifestă un rol important în realizarea progreselor în rândul elevilor. În consecinţă, s-au ales ca factori principali în determinarea succesului / eşecului şcolar rolul socializării şi inteligenta emoţională.

Abordarea inteligenţei emoţionale este necesară încă de la vârste foarte mici. Acest lucru poate fi realizat prin diverse activităţi ca:

• discuţii de grup şi dezbateri;
• joc de rol;
• metode interactive de grup – problematizarea şi brainstorming;
• exerciţii de exprimare emoţională;
• comentarea unor texte şi filme;
• poveşti;
• exerciţii de relaxare;
• exerciţii de comunicare asertivă etc.

În cadrul acestor activităţi, cadrul didactic poate aborda teme care vor facilita procesul de identificare, denumire şi exprimare a emoţiilor, precum şi manifestările comportamentale ale emoţiilor, responsabilitatea, reacţiile sau / şi consecinţele emoţiilor, mituri despre emoţii, empatie etc. Tot în acest sens, se recomandă cadrelor didactice să manifeste implicare emoţională majoră în actul didactic şi să promoveze un sentiment pozitiv faţă de meseria pe care o au, în general, şi de disciplina / disciplinele pe care le predau, în particular, numai aşa putând constitui un exemplu emoţional eficient pentru proprii elevi. Cum poţi convinge pe cineva de ceva, dacă nici tu nu crezi?!

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor este urmărită cu multă atenţie de echipe de psihologi. Eliminarea emoţiilor este la fel de importantă ca şi înlăturarea problemelor de natură fizică. Copilul trebuie învăţat să-şi stăpânească  emoţiile fără a le alunga.

Un copil foarte emotiv trebuie ajutat să-şi depăşească teama, ranchiuna, furia, gelozia faţă de fraţii mai mari sau neînţelegerile cu părinţii. Singurătatea poate avea aspecte teribile pentru omul în devenire, la fel şi tristeţea, frustrarea, culpabilitatea sau sentimentul de abandon.

Dascălul este dator a învăţa să asculte emoţiile copiilor, să le dea posibilitatea de a şi le exprima după propriul caracter, să strige, să râdă, să se elibereze de emoţii. Există riscul ca unele refulări să se exprime prin acte de indisciplină şi violenţă.

Profesorul va fi mereu atent la ameliorarea comunicării relaţionale, va conduce la respectul de sine şi de ceilalţi, la ascultarea sinceră a expresiei nevoilor în orice comunicare. Astfel, relaţia între adult şi copil se va ţese prin răbdare, încredere, descoperire reciprocă şi descoperirea valorilor individuale.

În continuare voi prezenta câteva sugestii de activităţi care facilitează exprimarea emoţională:

♥ Vocabularul emoţiilor -se va utiliza un set de cartonaşe care au notate pe una din părţi denumirea unei emoţii (ex.trist, bucuros, mânios etc); fiecare elev sau grup de elevi va alege câte un cartonaş şi va încerca să exprime emoţia notată printr-un comportament. Ceilalţi elevi vor trebui să identifice emoţia urmărind comportamentul exprimat de elev sau de grupul de elevi.

♥ Statuile emoţiilor -câţiva elevi vor avea trei roluri:de sculptor, statuie şi observator. Elevul care şi-a ales rolul de sculptor alege un cartonaş cu o emoţie, caută elevul cu rolul de statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială, postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate modalităţiile prin care elevul sculptor încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată de elevul cu rolul de statuie.

♥ Sunetele emoţiilor - fiecare elev va extrage câte un cartonaş cu o emoţie şi va încerca să o reprezinte printr-un sunet caracteristic, fără să folosească cuvinte. Cine va identifica primul emoţia exprimată de un coleg va descrie o situaţie în care a simţit acea emoţie, ce a gândit şi cum s-a comportat.

♥ Cele 10 activităţi plăcute –f iecare elev va face o listă de 10 activităţi plăcute care ne determină să ne simţim bine. Toate activităţiile fiecărui elev se vor afişa în sala de clasă pentru ca elevii să conştientizeze modalităţile prin care ne putem îmbunătăţi starea emoţională.

♥ Comentariul de imagine (poster, ilustraţie, prezentare PPT) cu accent pe exprimarea de către copii a propriilor stări emoţionale şi pe urmărirea de către învăţător a reacţiilor afective ale acestora.

♥ Prezentarea propriei persoane – prin intermediul desenului, modelajului, compunerii, prin verbalizarea unui enunţ în care fiecare elev prezintă trăsătura sa dominantă.

♥ Prezentarea unei persoane - fiecare copil precizează calitatea pe care el o apreciază în mod deosebit la un anumit coleg, ales de el.

♥ Jurnalul dublu - elevul reprezintă prin desen, enunţuri, pe prima jumătate a paginii, ceea ce l-a impresionat în mod deosebit dintr-un text citit-audiat, iar pe cealaltă jumătate, în aceeaşi manieră, motivele care l-au determinat să se oprească asupta acelor impresii, stări sau trăiri.

♥ Blazonul personal - diagramă divizată în 4 secţiuni în care elevului i se cere să reprezinte prin simboluri, desene, enunţuri, aspecte relevante ale personalităţii acestuia: o faptă bună pe care a făcut-o, o faptă pe care ar fi încântat să o facă, pasiunea sa, hobby-urile pe care ar dori să le aibă.

♥ Jocul de rol - constând în relatarea în scris, de către fiecare copil, sub anonimat, a unei fapte mai  puţin lăudabile, amestecarea biletelor strânse, extragerea de către fiecare a unui bilet, citirea acestuia cu voce tare şi prezentarea opiniilor, sfaturilor, soluţiilor; adresarea de învăţător a unor întrebări de genul:,,Ce ai simţit atunci când ai citit cazul extras?”,,,Ce ai simţit atunci când ai ascultat povestea ta?”

♥ Galeria personajelor - prezentare de postere, desene, în care elevii se reprezintă pe ei înşişi şi spaţiile lor existenţiale.

♥ Scrisoare către colegi cu început dat -,,Ce m-ar face fericit...”; în această scrisoare, elevul exprimă, fără a-şi dezvălui numele, ceea ce aşteaptă el de la colegii săi din punct de vedere atitudinal sau afectiv; scrisorile se citesc în faţa clasei de învăţător, apoi se încearcă găsirea de soluţii constructive.

Desenele, alături de jocuri, sunt considerate cele mai relevante modalităţi de expresie, ele oferind date importante despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. Din orice desen liber, învăţătoarea poate să extragă informaţii importante despre personalitatea copilului, urmărind dimensiunile figurilor, culorile folosite, modul de trasare a liniilor. Dimensiunile exagerate, mai ales când personajul desenat  îl reprezintă pe el, indică tendinţa  spre   autocentrism. Dacă figurile sunt mici, acest lucru poate indica o stare de tristeţe, neîncredere în sine. Liniile trasate apăsat  sunt indici de nelinişte, tensiune internă sau chiar agresivitate, iar liniile abia trase  sunt semne ale timidităţii, nesiguranţei.

Prin desen pot fi exprimate conflicte  inconştiente nerezolvate, frustrări, probleme  care nu pot fi exprimate direct, atitudini şi sentimente faţă de persoane importante din viaţa sa. Trebuie să se evite folosirea lor ca instrument  de  diagnostic sau etichetare a personalităţii copilului.

Fiecare dascăl are posibilitatea  să utilizeze diverse game de exerciţii, prin  intermediul cărora  să răspundă nevoilor emoţionale ale copilului şi totodată să contribuie la dezvoltarea autoevaluării pozitive, a respectului de sine, a sănătăţii mentale şi emoţionale a copilului.

Prof. Adina Iovanovici
Şcoala Gimnazială Teremia Mare, Timiş