Studiu de caz: comportamentul preşcolarului I.C.
I. IDENTIFICAREA CAZULUI:
Preşcolarul I.C., născut la 02.01.2008, Ploieşti, grupa mare, Grădiniţa P.N. ,,Ion Creangă” prezintă următoarele particularităţi individuale, tipice pentru temperamentul coleric:
Reacţiile motrice ale acestui copil sunt intensive, rapide şi expresive. Atrage atenţia ,,agitaţia motrică,, permanentă a lui în diferite momente ale programului zilnic.
Trăirile emotive sunt puternice şi foarte clar exprimate: când întâmpină dificultăți, țipă , plânge, rupe materialele, aruncă jucăriile. Nu are răbdare, nu perseverează în activități.
În contactele sociale cu alţi copii este agresiv.
Acest temperament îţi pune amprenta pe manifestarea lui comportamentală bio- psihică.
Acest stil personal de comportare, de manifestare individualizată, devine o problemă ce se cere a fi diagnosticată, analizată şi rezolvată deoarece: comportamentul este periculos atât pentru I.C., cât şi pentru cei din jur; comportamentul respectiv determină un stress semnificativ în viaţa celor care trăiesc şi muncesc cu el, ceea ce conduce la scăderea calităţii vieţii acestora la un nivel inacceptabil; comportamentul este contrar normelor sociale.
Date medicale: - Antecedente patologice: naştere: la termen;greutate la naştere: 2700g; înalţime: 48 cm;boli ale copilăriei: nesemnificative;starea generală a sănătăţii: bună.
Istoricul dezvoltării: Este crescut de ambii părinţi; nu a frecventat grădinița; nu a prezentat întârzieri în dezvoltarea limbajului şi nici defecte de vorbire; nivel de inteligenţă normal.
Date despre familia copilului: - Este primul copil. Are o surioară de două luni. Situaţia economică – medie. Tatăl- 34 ani, studii medii; mama- 33 ani, studii medii.
II. COLECTAREA DATELOR
Metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii copilului I.C.:
- observarea copilului în timpul activităţilor, acasă, în aer liber, în joc;
- analiza produselor activităţii;
- conversaţia curentă, directă cu copilul;
- chestionarul aplicat părinţilor;
- probele psihologice;
- dezbaterile, convorbirile cu părinţii şi copilul.
Am obţinut informaţii utile privind: anamneza, preocupările de timp liber, anturajul copilului, influenţele familiei, starea materială, socială, culturală a familiei. Printr-o atitudine empatică am căutat să înţeleg felul în care simte, gândeşte şi acţionează copilul.
Datele înregistrate au fost conjugate, comparate, prelucrate pentru a stabili trăsăturile individualităţii copilului.
III. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Cauzele comportamentului lui I.C.:
- factori biologici (caracteristici temperamentale- intensitatea înaltă a răspunsului emoţional);
- factori sociali ( mediu familial tensionat, conflictual, respingere din partea părinţilor, stilul coercitiv de educaţie al părinţilor, expunerea la violenţă prin mass- media);
- factori emoţionali ( dependenţa de alţii în satisfacerea nevoilor; reprezentarea, stima, imaginea de sine scăzute; atitudinea celor din jur este de a-l trata ca pe copii mici);
- factori cognitivi ( abilităţi de comunicare, interacţiunea socială);
Aceste probleme apar şi se dezvoltă atunci când îi este ( consecvent) reprimată nevoia de autoactualizare.
IV. SOLUŢIONAREA CAZULUI
- Training-ul părinţilor - s-a axat pe învăţarea de către părinţi a unor abilităţi care sunt importante în socializarea copilului.
- Combinarea intervenţiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul grădiniţei.
În acest program de intervenţie sunt implicate persoanele care pot avea un impact pozitiv asupra copilului în ceea ce priveşte socializarea lui ( părinţi, profesori, colegi).
Programul cuprinde patru componente:
-
- Discuţii individuale cu copilul;
- vizite la domiciliu, în cadrul cărora i-am ajutat să rezolve eficient problemele care apar;
- training în rezolvarea de probleme pentru însuşirea unor abilităţi de relaţionare a părinţilor cu copilul;
- intervenţii la nivelul grupei, prin care profesorul învaţă anumite modalităţi de management eficient al clasei şi este solicitat să discute cu elevii probleme legate de comunicare, relaţionare cu prietenii, rezolvarea conflictelor.
- Activitatea cadrului didactic:
Pentru formarea unei personalităţi mature, calde, profunde, creative, deschisă la experienţe noi şi la semeni am căutat:
- să întăresc bunele trăsături şi comportamente ale copilului şi totodată, fără a fi agresivă/ violentă/ lipsită de tact, am căutat să ponderez- atât cât îi stă în putinţă unei fiinţe omeneşti- tendinţele negative ( superficialitatea, tendinţa de dominare);
- să consolidez copilul din punct de vedere emoţional, să-l ajut să depăşească stările de dezechilibru şi de tulburare emoţională, cu atât mai mult cu cât va avea nevoie de înfruntat frecvente experienţe încărcate afectiv, care solicită autocontrol emoţional (pe acest fond, am încurajat comportamentul calm, temperat, bine adaptat la cerinţele şi presiunile externe;
- să dezvolt stilul sociabil, afectuos, perseverenţa, conştiinciozitatea, respectarea regulilor, stilul imaginativ, rafinat, delicat, deschis, inovator, stăpânit, de bun confident;
- să descurajez- cu supleţe, consecvenţă şi fermitate, cu o atitudine raţional- empaticâ- comportamentul instabil, expeditiv, încăpăţânat, conflictual, opozant, încordat, neliniştit;
- să susţin un eu puternic, capabil să controleze presiunile care vin dinspre sine, dinspre supraeu şi dinspre realitate;
- să formez un supraeu flexibil, care să permită manifestarea unei personalităţi sănătoase, articulate, demne de încredere;
- să-l atrag, să-i dau siguranţa că sunt sursa cea mai autorizată şi apropiată, cea mai umană de a-l ajuta să crească, suportul cel mai avizat pentru a-l ajuta să fie el însuşi;
- să observe acţiunile şi consecinţele acţiunilor celorlalţi copii (m-am concentrat şi asupra atitudinilor noastre faţă de comportamentele pe care le-a observat copilul însuşi la ceilalţi;
- să-i susţin trebuinţa de autoactualizare;
- să existe preţuire (reciprocă), apreciere pozitivă (reciprocă); să-l învăţ să gândească; să -i asigur o atmosferă de încredere, de acceptare, de înţelegere;
- să-şi formeze o imagine de sine pozitivă;
- să-i ofer dragostea, răbdarea şi încrederea mea;
- să-l ajut să-şi asume responsabilitatea socială şi morală pentru acţiunile sale;
- să înţeleagă statusurile pe care le ocupă, cu rolurile lor specifice;
- să-şi creeze o ,,imagine,, socială pentru a controla felul în care este perceput de alţii;
- să creadă că e liber, dar să fie atent supravegheat, îndrumat.
CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ:
Prin schimbarea părinţilor prin deschiderea către dialog şi cooperare cu toţi factorii care contribuie la dezvoltarea şi instruirea propriului copil; prin schimbarea modului în care am receptat şi respectat drepturile copilului, în special dreptul lui de participare activă la toate problemele care îl privesc şi îl afectează; prin modelul meu de comportament; la sfârşitul anului şcolar se observă o îmbunătăţire reală a comportamentului copilului şi realizarea climatului de respect, cooperare şi atitudine pozitivă faţă de ceilalţi.
BIBLIOGRAFIE
1. Albu, G., O psihologie a educaţiei, Editura Institutul European, Iaşi, 2005
2 Ezechil, L., Lăzărescu, M., Laborator preşcolar- ghid metodologic, Editura ,, V/I Integral,, . Bucureşti, 2001
LEPĂDATU MARIA, Prof. înv. preșcolar, Grădinița P.N. ,,Ion Creangă”, Ploiești
