Metode de consiliere a copiilor

În majoritatea școlilor există un consilier școlar care vine în sprijinul nevoilor elevilor. Uneori cel care apelează la serviciile oferite de cabinetul de asistență psihopedagogică al școlii este însuşi elevul, alteori dirigintele acestuia sau părintele elevului în cauză. În cadrul comunității se întreabă: Oare ce fac elevii la consilierul școlar? Stau întinși pe o canapea și vorbesc despre conflictele cu părinții? Își împărtășesc visele? Sau poate că ascultă ceea ce consilierul școlar le spune că este bine sau greșit în comportamentul lor?

O posibilă explicație pentru apariția acestor întrebări stă în dorința de a înțelege care este specificul consilierii în cazul copiilor, cu ce se deosebește față de consilierea adulților (cunoscută mai mult). În acest articol, pentru a fi mai specifică, mă voi raporta la consilierea adresată elevilor din clasele primare.

Este ușor de intuit că nu putem acorda consiliere copiilor așa cum o facem cu adulții. Dacă de cele mai multe ori adulții apelează din proprie inițiativă la servicile unui consilier pentru propria persoană, foarte rar copiii au conștiința faptului ca au dificultăți sau că pot apela la ajutor specializat. De cele mai multe ori, persoanele din jurul copilului îl ”aduc/ trimit” la psihologul școlar. Adultul este motivat să facă o schimbare, se implică în procesul de consiliere cu ușurință și deschidere, spre deosebire de copil care nu este conștient sau motivat să rezolve ceva. Astfel că, în cazul adulților e simplu: îi invităm să vorbească, iar ei o fac încercând să pună punctul pe i, abordând direct problema percepută de ei. Lucrurile stau diferit în rândul copiilor. Elevii din clasele primare nu au întotdeauna capacitatea de a-și verbaliza problema, așa cum au adulții,  nu știu să analizeze sau să își exprime într-o manieră directă emoțiile negative față de cei din jur.

Este firesc că întrebări de genul: Care este motivul pentru care ți-ai dorit să ne întâlnim? sau Ce poți să îmi spui despre ceea ce te deranjează în acestă perioadă a vieții tale? adresate copiilor să producă un blocaj în relația dintre acesta și consilier și să inhibe comunicarea, respectiv rezolvarea situației. Evident că apelăm la alte strategii pentru a stimula exprimarea comunicării despre problemele dureroase sau nemulțumirile lor și mai ales fără a se plictisi. Consilierul școlar are un rol esențial în a-l motiva pe elev să se implice în activitățile de consiliere, să construiască o relație de încredere și comunicare cu acesta. La prima întâlnire se urmărește stabilirea unei relații pozitive între elev și consilier, cunoașterea celor două părți. Este ușor să câștigi încrederea unui copil, pentru ca acesta nu testează consilierul dându-i credit din prima, spre deosebire de unii adulți. Elevul va veni la cabinet pentru a se juca, ca o recompensă şi nu ca o pedeapsă. Desigur, jocul este vindecător şi transformator.

Consilierul va stimula copilul să împărtășească informații despre el, emoții, gânduri și comportamente în diferite situații printr-un joc, un desen, o poveste, un dans, exercițiu de imaginație, sau îl poate determina să se folosească de jucării, plastilină ori alte obiecte. Indiferent de metoda aleasă, sarcina consilierului este aceea de a înţelege din aceste jocuri care sunt apăsările, problemele elevilor şi fără a ieşi din joc să îl ajute să identifice soluţii ale acestora.

O întrebare pe care o adresez elevilor (indiferent de vârstă) la prima întâlnire este Ce ai face dacă ai avea o bagheta magică care îndeplineşte absolut orice?Aproape întotdeaunaei răspund despre visele / dorinţele lor. Răspunsurile, însoţite de observaţiile pe care le fac asupra limbajului nonverbal şi paraverbal, vorbesc despre o schimbare, despre un gol împlinit, despre ceea ce de fapt îi nemulţumeşte şi şi-ar dori să fie altfel. Uneori elevii îmi spun că şi-ar dori o bicicletă, alteori că şi-ar dori ca unul dintre părinţi să nu mai fie plecat în străinătate, alteori că şi-ar dori să fie mai slabi (pentru a nu mai râde colegii de ei) etc. Cer mai multe informaţii cu privire la răspunsul lor: La ce te-ar ajuta să ai...(acel lucru menţionat)?sau Ce s-ar schimba dacă tatăl tău ar fi acasă? Descopăr prin astfel de întrebări dacă situaţia care îl nemulţumeşte pe adultul care a solicitat consilierea elevului, coincide cu ceea ce simte însuşi copilul.

O altă metodă utilă şi aplicată cu succes în consilierea şcolarilor mici este cea a desenului. Această metodă este expresia inteligenţei şi afectivităţii lor, gradul de maturitate psihomotorie în raport cu vârsta pe care o au. Reprezintă un mijloc uşor de exprimare liberă, în care elevul îşi proiectează dorinţele, sentimentele, experienţele trecute ori prezente. Este foarte importantă simbolistica culorilor. Nu în mod întâmplător elevul alege o culoare în detrimentul alteia. Putem da ca sarcină elevului să realizeze un desen liber (orice, despre ce ce vrea el) sau să îi indicăm tema (desenează o familie/ un copac/o casă/un băiat etc) depinde de scopul urmărit în şedinţa de consiliere.

O imagine arătată elevului şi rugămintea de a descrie ceea ce vede furnizează informaţii valoroase despre realitatea percepută. Întrebările suplimentare, ca de exemplu Care personaj din imagine îţi este cel mai drag? Care dintre ei ţi-ar plăcea să fii? Cu cine te-ai juca? Cine ar putea să ajute pisicuţa să coboare din copac? etc dezvăluie de asemenea prin răspunsurile primite aspecte despre universul interior al şcolarului.

Utilizez poveşti în timpul şedinţelor de consiliere într-o diversitate de moduri: uneori, după ce le selectez cu atenţie, le citesc elevilor pentru a induce subtil soluţia, rezolvarea unei situaţii cu care aceştia se confruntă. În acest caz, povestea este o metaforă terapeutică. Alteori,  mă joc cu elevul, oferind eu începutul unei poveşti, iar el are ca sarcină să o continue aşa cum doreşte. Este interesant ceea ce descopăr printr-un banal început: A fost odată ca niciodată un copil care s-a născut în familia greşită (în care nu trebuia să se nască). Şi atunci.....

Metodele utilizate în timpul activităţilor de consiliere sunt diverse, aplicate în funcţie de vârsta elevilor, de specificul situației, de scopul și obiectivele urmărite și mai ales de contextul în care se desfășoară acestea. Nu există o rețetă universal valabilă, cum nu toți copiii sunt la fel. Consilierea elevilor urmărește mai mult decât rezolvarea unei probleme, găsirea unei soluții. Ea presupune dobândirea unor abilități necesare în mai multe situații ale vieții., așa cum spune și un proverb chinezesc: Dacă dai un pește unui om, îl hrănești pentru o zi; dacă îl înveți să pescuiască, îl hrănești pentru o viață.

Zmău Ioana-Camelia, profesor consilier şcolar, CJRAE, Iaşi