Jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale la vârsta preşcolară şi şcolară mica
Complexitatea mereu crescândă a societăţii contemporane face ca inteligenţa cognitivă, cel mai frecvent evaluată în context educaţional, să fie insuficientă în rezolvarea problemelor cotidiene şi integrarea socio-profesională a generaţiei viitoare. Cutremurătoare sunt rezultatele unui sondaj efectuat în Germania, care a relevat o tendinţă a generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale decât în trecut. Aceştia sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să devină anxioşi din orice, mai impulsivi şi mai agresivi. Este vizibil faptul că şcoala, respective grădiniţa, lasă la întâmplare educaţia emoţională a copiilor, supralicitând unilateral pregătirea şcolară. Prin urmare se impune o nouă viziune în privinţa a ceea ce şcoala/grădiniţa poate oferi elevului (în afară de informaţii brute) în aşa fel încât acesta să se adapteze cât mai bine realităţilor cotidiene.
Consider că participarea părinţilor în cadrul activităţilor (pentru consecvenţă şi continuitate) şi colaborarea cu un psiholog, va conferi un plus de eficacitate rezultatelor.
În acest material, mi-am propus să împărtăşesc colegelor interesate, o serie de activităţi şi exerciţii axate pe tematica inteligenţei emoţionale.
Activitatea nr. 1 - Acceptarea de sine.
Titlul activităţii: „EU printre ceilalţi”.
Obiective: să înţeleagă că fiecare dintre noi este ceva unic, să înveţe că oamenii au multe calităţi şi caracteristici diferite, să înţeleagă că oamenii au şi puncte slabe şi domenii în care sunt foarte competenţi, să înţeleagă faptul că oamenii se dezvoltă şi se schimbă, să înţeleagă că toată lumea greşeşte şi a greşi este ceva normal, să înţeleagă că dacă cineva face o greşeală, acea persoană nu este proastă sau rea.
Joc introductiv ”Vânătoare de oameni”: elevii împărţiti în grupuri vor pleca într-o expediţie imaginară de „vânătoare de oameni” pentru a afla câte ceva despre colegii lor. Moderatorul citeşte de pe o planşă o serie de caracteristici (ochi căprui, are animale mai speciale pe lângă casă, este mezinul familiei, îi place muzica/poezia, are pistrui etc.) iar elevii se îndreaptă spre acei colegi care deţin caracteristicile enunţate. Se discută despre lucrurile noi descoperite la unii din colegi, despre faptul că sunt diferiţi, dar fiecare este unic, însă avem şi lucruri în comun. Vom ajuta copiii să înţeleagă că a fi diferit nu ne face mai buni sau mai răi, ci doar unici.
Fişe: „Poster cu oameni” (conţin 4 cadrane: ce îţi place să faci, ce nu îţi place să faci, ceva special pentru tine, ceva la care te pricepi) din care va reieşi ideea că oamenii însumează calităţi diferite şi schimbătoare şi că nu ne putem identifica doar printr-o singură calitate.
Planşa cu abilităţi: „pot să fac/nu pot să fac”. Elevii vor fi ajutaţi să înţeleagă că fiecare are puncte tari şi puncte slabe şi că este normal să putem face doar anumite lucruri şi nu totul.
„Schimbare, schimbare”. Li se va solicita copiilor să aducă un obiect aparţinând trecutului lor şi să descrie evoluţia lor în timp faţă de momentul când foloseau acel obiect (păpuşa, suzeta, hăinuţe mici etc). Moderatorul va accentua faptul că toţi ne schimbăm, însă în maniere diferite. Se folosesc evocările părinţilor care doresc să fie prezenţi la activitate.
„OOps”. Se citeşte povestea unui copil care face o greşeală şi modul cum se simte el. Din discuţii moderatorul va extrage ideea că nu este indicat să încercăm să facem greşeli, dar dacă se întâmplă să facem una, nu este neobişnuit sau groaznic, nu înseamnă că suntem incompetenţi, răi sau proşti.
Activitatatea nr. 2 – Emoţii.
Titlul: „Ce simt eu?
Obiective: să îşi dezvolte vocabularul referitor la exprimarea emoţiilor, să înveţe că este ceva normal să avem emoţii, să deosebească durerea fizică de cea sufletească/emoţională, să diferenţieze emoţiile plăcute de cele neplăcute, să înţeleagă că este bine să ne exprimăm emoţiile, să recunoască diferenţa între pericolul real şi sentimentul de frică şi să discute despre modalităţile în care putem face faţă fricii.
Joc: „Roata emoţiilor” - se face dintr-un carton şi se scriu în cele 13 cadrane, următoarele stări: agitat, nemulţumit, trist, fericit, agresiv, supărat, nervos, frustrat, tulburat, sigur, îngrijorat, speriat, furios. Scopul coordonatorului este de a ajuta copiii să exprime ceea ce simt. Este posibil ca unii elevi să nu poată să exprime cu claritate ce înseamnă o emoţie, însă le putem oferi alternativa de a-i pune să distingă între o emoţie pozitivă (bună) şi una negativă (rea).
Joc: „Unde te doare”, prin care elevii vor învăţa să deosebească durerea fizică de cea sufletească/emoţională.
Cartonaşe: „Fie că ne place, fie că nu.” Cu situaţii: ţi-a căzut un dinte, ai învăţat să citeşti, ai pierdut o carte, părinţii te-au pedepsit pentru că ai minţit, ai învăţat să mergi pe bicicletă, ţi-ai făcut un nou prieten etc. Elevii vor învăţa să diferenţieze emoţiile plăcute de cele neplăcute şi vor înţelege că emoţiile plăcute sunt preferabile, iar asupra celor neplăcute putem avea control, spunându-ne că problemele se pot rezolva; şi doar pentru că acum ne simţim rău, nu înseamnă că ne vom simţi aşa mereu.
„Mi-e frică”- copiii vor fi ajutaţi să discrimineze între pericolul real şi cel imaginar. Vor discuta despre modalităţile în care putem face faţă fricii, împărtăşind din experienţa proprie - de ex.: pot să vorbească cu cineva despre frica lor, pot să îşi pună o mască pe uşa camerei pentru a speria monştri, să îşi imagineze că-şi pun fricile într-o cutie pe care o pun apoi pe un raft înalt.
Activitatatea nr. 3 - Convingeri şi comportamente.
Titlul activităţii: „Ce cred şi ce fac eu?”.
Obiective: să distingă între realitate şi fantezie, să sesizeze că există mai multe modalităţi de a ne comporta şi ei sunt cei responsabili de alegerea comportamentului lor, să facă diferenţa între comportamentele de bun-simţ şi cele neadecvate, sesizarea efectelor negative ale cerinţelor absurde şi rigide, să identifice exemple şi efecte de gândire exagerată, să recunoască cauzele şi efectele unor comportamente.
Povestea „Cenuşăreasa” – discuţii asupra întâmplărilor din poveste: care s-ar putea materializa în realitate şi care nu? Scopul activităţii nu este să descurajeze în întregime fantezia, ci să îi ajute pe elevi să înţeleagă cum diferă ea de realitate.
Putem alege exerciţii ca: „Alege cum să te comporţi”; „Potrivit sau nepotrivit” – elevii vor alege comportamentele care sunt adecvate şi care nu, de pe jetoane cu acţiuni şi dintr-o povestire scurtă; „Trebuie să fie aşa cum vreau eu”- cerinţele absolutiste şi rigide au consecinţe negative iar elevii trebuie să înţeleagă că există alternative pentru aceste cerinţe. Un rol important în această activitate îl are intervenţia părinţilor; „Exagerări”- coordonatorul va facilita ideea că uneori oamenii exagerează pentru a se simţi mai importanţi, pentru a fi în centrul atenţiei; „Cauză şi efect”- li se va explica elevilor că datorită faptului că o persoană face ceva, cursul evenimentelor se schimbă (cauză -efect).
Alte exerciţii:
“Cartonaşele sentimentale”
Categoria: exerciţii de socializare
Nivelul de dificultate: accesibil
Grupul ţintă: participant de orice vârstă
Aşteptări: exprimarea sentimentelor prezente în momentul aplicării exerciţiului, a stării emoţionale şi a reducerii tensiunii
Descrierea exerciţiului: organizatorul pregăteşte multe cartonaşe, imagini, vederi sau poze cu feţe zâmbitoare/triste, animale, peisaje, flori, practic orice teme ilustrate care ar putea exprima starea afectivă a unei persoane. Cartonaşele sunt aşezate într-un cerc mare pe podea şi fiecare participant îşi alege o imagine corespunzătoare stării sale din acel moment. După ce fiecare şi-a ales cartonaşul/imaginea, participanţii se aşează la locul lor în formative de cerc şi pe rând argumentează alegerea făcută.
Acest exerciţiu poate fi folosit în cadrul întâlnirii de dimineaţă, la momentul de împărtăşire cu ceilalţi. Practicând acest exerciţiu veţi fi surprinşi să constataţi cât de încântaţi vor fi copiii acordându-li-se atenţie sporită fiecăruia şi ştiind că trăirile, emoţiile lor sunt cele care contează în momentul respective.
“Adriana (X) se relaxează”
Categoria: exerciţii de cunoaştere
Nivelul de dificultate: accesibil
Grupul ţintă: participant de orice vârstă
Aşteptări: învăţarea numelui colegului într-un mod distractiv
Descrierea exerciţiului: grupul este aşezat în formative de cerc. Liderul stă între participant, are locul stabilit în cerc, pe scaun şi ocupă o poziţie relaxantă pentru el (cu mâinile sub cap, picior peste picior, întins pe podea etc.) şi spune: “Aceasta este poziţa preferată/relaxantă a Adrianei (a mea)!” Toţi participanţii sunt obligaţi să se aşeze în aceeaşi poziţie a Adrianei şi să spună în cor: “Aceasta este poziţia relaxantă a Adrianei (a lui X)!” Fiecare participant trebuie să ocupe poziţii cât mai interesante şi creative. Astfel, în momentul în care spui că aceasta este poziţia preferată a Adrianei, poţi să asociezi numele cu mişcarea pentru o mai bună cunoaştere. Exerciţiul oferă distracţie şi este foarte plăcut pentru copii.
Bibliografie:
- Ann Vernon, “Dezvoltarea inteligenţei emoţionale”, ed. ASCR, Cluj Napoca, 2006
- Silvia Breben, “Jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale la vârsta preşcolară şi şcolară mică”, Ed. Reprograph, Craiova, 2010.
Prof. Stânga Adriana Maria
Grădiniţa P.P. 1 – Structura „Piticot” Hunedoara
