Soluţii pentru „relansarea” educaţiei fizice în şcoală, Prof. Aurelian Curticăpean, Gr. Şc. „Av. Dr. Ioan Şenchea”, Făgăraş

Pentru relansarea activităţii de educaţie fizică şcolară din România, atât de lovite în ultimii ani, profesorul şi toţi factori decizionali implicaţi trebuie să îndeplinească cerinţele de calitate ale unui învăţământ modern, european, aşa cum reiese din „Cartea albă” şi recomandările Consiliului Europei. Acestea analizează şi previzionează evoluţia activităţilor fizice şi sportului în raport cu starea de sănătate a populaţiei Uniunii Europene pe diferite categorii de vârstă/afecţiuni şi propune soluţii practice concrete pentru „relansarea” educaţiei fizice şi sportului şcolar, adaptabile tuturor ţărilor din Uniunea Europeană. Soluţiile propuse corespund şi realităţii şcolii româneşti, sunt aplicabile şi cu efecte imediate, dintre acestea amintesc:

• ofertă interesantă şi atractivă privind conţinuturile predate în orele de sport pentru asigurarea egalităţii de şanse, satisfacerea nevoilor şi opţiunilor elevului;
• să se alterneze practicarea activităţilor sportive competitive cu cele pentru recreare, divertisment, care acoperă în principal opţiunile de mişcare şi nevoile de formare profesională ale elevilor şi nu în ultimul rând promovarea activităţilor sportive care vizează principiile olimpice;
• să se introducă activităţile sportive de tip turistic în curriculumul de educaţie fizică, care să se desfăşoare preponderent în aer liber, într-un mediu curat şi nepoluat;
• să asigure o coordonare a activităţilor de educaţie fizică şi sport din interiorul şcolii cu cele din afara şcolii (la nivel comunitar), inclusiv cel de tip turistic şi ecologic;
• profesorii să organizeze periodic întreceri sau competiţii de masă pentru toate nivelurile de pregătire sportivă în scop recreativ şi profilactic, atât în şcoală, cât şi la nivelul comunităţii din care fac parte.

La nivel european deputaţii Parlamentului European au adoptat raportul d-nei Frederique Ries (ALDE, Belgia – 01.02 2007) privind prevenirea excesului de greutate şi combaterea obezităţii. Raportul subliniază printre altele că educaţia fizică este „singura disciplină din programa şcolară care urmăreşte pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos şi care transmite valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranţa şi sportivitatea”. Raportul precizează direcţiile pe care trebuie să le adopte factorii implicaţi în educaţie recomandând ţărilor U.E. următoarele măsuri:

• recunoaşterea obezităţii drept o boală cronică pentru a se  împiedică discriminarea persoanelor obeze şi pentru a reduce numărul de elevi afectaţi de aceasta;
• alocarea de fonduri suficiente şcolilor pentru a asigura elevilor un regim de viaţă echilibrat, să ofere elevilor suficiente facilităţi pentru a se angaja în activităţi fizice şcolare şi extraşcolare, inclusiv activităţi turistice;
• să se ofere facilităţi de practicare a sportului şi activităţii fizice, preponderent în aer liber, în scop profilactic şi pentru integrarea socio-profesională;
• să se facă eforturi în vederea creşterii atractivităţii orelor de educaţie fizică prin dezvoltarea infrastructurii şi implementarea unor strategii didactice centrate pe elev, bazate pe opţiunile şi posibilităţile lor;
• să asigure condiţii materiale decente de practicare a exerciţiului fizic sub toate formele de manifestare.

Raportul subliniază faptul că timpul redus alocat sportului şi educaţiei fizice în şcoală se datorează mai multor cauze, dintre care specialiştii europeni menţionează principalele 3: indiferenţa politică, infrastructura şi noile tehnologii, iar starea de sănătate a naţiunilor trebuie să fie o problemă prioritară pentru toate politicile guvernamentale privind învăţământul şi sistemul public de sănătate. Educaţia fizică trebuie să fie o alternativă pentru combaterea dopajului, a discriminării şi violenţei verbale şi fizice, întâlnite tot mai des în şcoală şi în societate şi nu în ultimul rând pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şcolare şi adulte.

Stilul de viaţă nesănătos prin practicarea tot mai redusă a activităţilor sportive recreative, alimentaţia neechilibrată, comoditatea, consumul de tutun şi alcool de la vârste tot mai fragede, confortul deplasării cu autoturismul, educaţia precară şi lipsa unui interes din partea autorităţilor pentru educaţie fizică şi sport, la care se adaugă şi calculatorul care „captează” atenţia unei persoane ore întregi, atrag atenţia specialiştilor. Se impune schimbarea atitudinii guvernamentale faţă de educaţia fizică şcolară şi sport în general, dar şi mentalitatea si metoda le de lucru a celor care lucrează la baza sistemului. Această schimbare ar trebui să se materializeze la nivel guvernamental prin măsuri legislative care să stimuleze sistemul educaţional pentru a produce valori, iar  activitatea de educaţie fizică pentru a-şi produce efectele. Aceste măsuri urgente se referă la următoarele aspecte:

• sprijinirea materială a unităţilor de învăţământ pentru: construirea de săli/ terenuri de sport, bazine de înot şi baze sportive multifuncţionale specifice tradiţiilor locale şi dotarea corespunzătoare a acestora;
• dezvoltarea unui sistem competiţional naţional care să cuprindă toţi elevi apţi pentru efort fizic (legitimaţi cât şi nelegitimaţi), cât şi un sistem competiţional pentru elevii cu nevoi speciale;
• să stimuleze material sportul de masă prin finanţarea întrecerilor şi concursurilor încă din faza pe şcoală şi să  stimuleze autorităţile locale de a organiza competiţii cu finalitate cel puţin la nivel regional;
• să modifice planul de învăţământ şi să aloce 3 ore săptămânale de educaţie fizică, obligatorii pentru toate nivelurile de învăţământ şi să stimuleze profesorii implicaţi în activitatea sportivă a comunităţii;
• să asigure finanţarea unor programe pentru tineret în care copii să-şi manifeste creativitatea, să-şi exprime şi pună în valoare calităţile native,să ofere un grad mai mare de integrare între sport şi cursurile obişnuite;
• să interzică campaniile publicitare pentru produsele alimentare care conţin cantităţi mari de grăsimi, zahăr, sare, adresate copiilor; să stopeze infiltrarea chioşcurilor tip fast-food în perimetrul sau chiar incinta şcolilor,  să interzică comercializarea drogurilor uşoare, etc.

Pentru a combate efectele produse de sedentarism, alimentaţia incorectă, creşterea consumului de tutun, alcool şi droguri etnobotanice în rândul elevilor, activitatea de educaţie fizică şi sportul şcolar, trebuie reconsiderate şi eficientizate, fiind o alternativă la costurile sociale ridicate ale vieţii cotidiene şi aceasta pentru că activitatea de educaţie fizică şi sportul a înregistrat în ultimii ani un regres alarmant datorită următoarelor aspecte:

• scăderea timpului alocat pentru mişcare şi neincluderea  educaţiei fizice cu număr optim de lecţii în trunchiul comun, subfinanţarea sportului şcolar de performanţă, indiferenţa pentru problemele tinerilor;
• caracterul prea competitiv al activităţilor, profilaxia prin mişcare şi educaţia fizică de bază rămânând pe plan secundar, în favoarea sportului de performanţă;
• înţelegerea superficială a educaţiei fizice şi sportului la vârstele şcolare, prin reducerea acestora la sfera biologică, în timp ce acestea reprezintă o formă de bază în realizarea educaţiei generale; educaţia fizică şi sportul sunt activităţi cu mare pondere în dezvoltarea proceselor intelectuale în general, în modelarea afectivităţii şi în socializare, în combaterea dopajului, discriminării şi promovarea idealurilor olimpice; educaţia fizică are implicaţii puternice în sfera eficienţei muncii;
• evoluţia negativă a sănătăţii copiilor şi populaţiei adulte;  interesul scăzut al autorităţilor pentru sprijinirea sportului de masă şi a celui de performanţă; comunicarea defectuoasă, lipsa de iniţiativă şi dezinteresul profesorilor care predau la catedră pentru acţiuni de voluntariat sau implicarea redusă în evenimentele locale de profil; creşterea numărului de elevi scutiţi medical datorită, în principal, lipsei de educaţie motrică a elevilor şi părinţilor;
• dezinteresul multor profesori de educaţie fizică şi sport  pentru înnoirea metodelor didactice sau predarea unor conţinuturi moderne atractive, generat de marginalizarea acestei activităţi de către structurile guvernamentale ale statului sau chiar de către unii directori de şcoli (nealocarea numărului maxim de ore prevăzut în trunchiul comun; neintroducerea educaţiei fizice pe lista de opţionale, în favoarea altor discipline; indiferenţă faţă de nevoile şi opţiunile reale ale elevilor) ;
• aplicarea unei metodologii schematice şi neatractive de desfăşurare a lecţiilor de educaţie fizică şi sport, care anulează independenţa elevilor în lecţie, activitatea în grup şi în final are efect de îndepărtare a elevilor faţă de o activitate, care prin definiţie trebuie să fie atractivă;
• preocuparea redusă pentru formare continuă şi autoperfecţionare a profesorilor, neintroducerea în ore a unor conţinuturi atractive, lipsa unei perspective stabile si legislaţia ostilă fenomenului sportiv.

Sunt, după mine, o parte din cauzele care au determinat situaţia actuală (1 oră de educaţie fizică la liceu, atitudinea elevilor faţă de mişcare în general, starea de sănătate a populaţiei şcolare, dezinteresul profesorului, lipsa bazelor sportive, rezultatele mediocre ale echipelor reprezentative, escaladarea violentei in scoli pe fondul creşterii consumului de etnobotanice si a scăderii numărului de copii incluşi în programe organizate pe linie sportivă, turistică , etc.)şi trebuie luate în seamă imediat de cei implicaţi.

Este un articol care se vrea o readucere în prim plan a problemei educaţiei fizice si sportului şcolar, ridicată dealtfel si de alţi profesori, chiar părinţi şi elevi, care si-au dat seama de pericolul care va umbrii sănătatea generaţilor de elevi, de acum şi mult timp înainte. Trebuie să ştie toată lumea care ar trebui să fie direcţia în care să ne mişcăm si faptul că există soluţii simple la îndemâna tuturor. Sper că aceste puncte nu vor rămâne numai pe hârtie, ci vor fi  respectate şi  îmbunătăţite de fiecare profesor în parte, iar autorităţile îşi vor deschide ochii la problemele noastre, vor comunica şi cu profesorii care au soluţiile concrete, aplicabile şi cu efect pozitiv asupra şcolii şi societăţii în general.

Depinde numai de noi, de profesionalismul şi caracterul nostru să reuşim şi să dăm un exemplu pozitiv elevilor şi comunităţii pentru a fi respectaţi şi apreciaţi pentru ceea ce facem în prezent, pentru a trece cu bine de această perioadă cumplită a sportului în general şi a educaţiei fizice şcolare în special.
Soluţiile exista, avem nevoie de decizie politică, timp si mai ales oameni care să adopte si să  aplice aceste direcţii, chiar si teoretice pentru început. Trebuie pornit de undeva. Aşa nu se mai poate! Oricum pană atunci trebuie să ne facem fiecare cât mai bine treaba şi să nu uităm de ce ne-am facut dascăli.  

Prof. Aurelian Curticăpean - Grup Şcolar „Av. Dr. Ioan Şenchea” Făgăraş