Ma bucur ca a-ti initiat o astfel de campanie! Fiecare dintre noi a avut unul sau chiar mai multi dascali ce ne-au fost un exemplu de profesionalism, de daruire, de moralitate si care ne-au influentat in mod pozitiv propria dezvoltare.Cinste lor, iar Dumnezeu sa-i ocrotesca pe cei care mai sunt in viata; celor trecuti in alta dimensiune,recunostinta noastra!

Şi eu doresc să mulţumesc mult pentru dragoste, dăruire şi pasiune fostelor doamne profesoare de limba şi literatura română, Franciuc Cornelia şi Braicu Viorelia, precum şi fostei doamne profesoare de limba franceză, Straton Georgeta! Şi poate că mai sunt şi alţii... Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Si eu doresc sa multumesc doamnei profesor Brebeanu Carolina - profesor de istorie, care ne-a predat cu dragoste si pasiune disciplina istorie. Datorita dansei dar si a domnului profesor Focseneanu Vasile, Profesor de istorie, amandoi niste oameni deosebiti, dar si profesori deosebiti, am facut Facultatea de istorie si am devenit profesor .
Le multumesc din suflet, bunul Dumnezeu sa-i ocroteasca iar Sfintele Sarbatori sa le aduca liniste sufleteasca si sanatate.

Si eu ii multumesc domnului profesor de limba si literatura romana CAPITANESCU NICOLAE care mi a insuflat dragostea pentru limba romana si care m a facut sa mi doresc sa devin profesoara de limba si literatura romana.Va multumesc din suflet .

Portretul doamnei profesor SARARU MARGARETA
Cristea Maria, profesor invatamant prescolar,
Grădiniţa PP 23 MAMARUTA Arad

Omagiu iubită, distinsă profesoară,
Cu ochiii mari şi calzi, de blândă căprioară,
Ştiu că ai fost în lume, să dăruieşti mereu
Lumina care-aprinde, nu doar în sufletul meu,
Acea scânteie care înseamnă omenie,
Acea trăire care înseamnă bucurie.
Cu drag mi-aduc aminte cuvintele-ţi suflate,
Că meseria noastră nu e ca celelalte,
Noi luminăm pustiul şi vom sfârşi uitate,
Mici lumânări ce ardem din zori şi până-n noapte.
Văpaia care arde de-a lungul unei vieţi,
Care se-ntrepătrunde cu multele tristeţi,
Trăiri viscolite de desele ninsori
În suflet adunate de-atât de multe ori.
Îmi plec smerit genunchii în amintire-ţi dragă
Şi mi-ar plăcea să ştie chiar şi o lume întreagă,
Că ai plecat bolnavă, cândva spre veşnicii,
Voind să luminezi şi-acolo alţi copii. (prof.Cristea Maria)

Din negura timpului, din noianul de amintiri, din galeria faimoasă de dascăli cu care am avut prilejul, bucuria sau întristarea să parcurg un crâmpei din viaţa mea, un chip creol, blajin, cu ochi de migdale coapte, surâzător, îmi apare ca un laitmotiv în gând, la 38 de ani de la ultima revedere. Aici şi acum, aduc omagiul meu unui om de o valoare deosebită, de o înaltă ţinută profesională, MARGARETA SĂRARU, acea păstrătoare a tinereţii veşnice. Personalitatea autentică a dăscăliţei cu pricina, s-a tradus nu numai prin existenţa unor calităţi intelectuale şi sufleteşti deosebite, ci şi prin dăruirea şi valorificarea acestora. Dascăl de vocaţie cum a fost, nu putea fi decât un profesionist de elită, un om de o înaltă ţinută morală şi intelectuală. Calitatea morală a vieţii sale s-a tradus prin valorizarea pe care a acordat-o propriei sale existenţe, prin sensul pe care l-a atribuit activităţii sale cu elevii. Pentru a putea fi considerată o personalitate autentică şi un model pentru elevii săi, omul MARGARETA SĂRARU, a fost un autentic purtător şi transmiţător de valori.
Se spune că dascălilor le este rezervat rolul de a pregăti cultura unui neam, în sensul înnoirii. Dimensiunea spirituală a dascălului presupune responsabilitate profesională, atingerea armoniei între gând, faptă şi sentiment. Când există o astfel de armonie şi unitate în personalitatea dascălului se poate vorbi de o personalitate charismatică, el face apel mult la emoţie, dar suprapune şi funcţia, care este mai raţională.
Din acest motiv este foarte important să subliniez ca omul de la catedră MARGARETA SĂRARU nu a trăit la întâmplare, mulţumindu-se cu pseudo-valoarea. Ea a urmărit un scop nobil ducându-ne la izvorul şi la lumina cărţii de la catedră, asumându-şi riscul îndrăznelii şi puterea şi disponibilitatea de a o face mereu. Destinul doamnei MARGARETA SĂRARU, a omului de la catedră s-a confundat cu şcoala, iar aceasta a făcut parte din viaţa ei. Menirea sa ne-a fost necesară ca respiraţia, mai ales atunci când vieţile noastre de ţărăncuţe ajunse pe băncile Pedagogicului, dornice de a deveni şi noi dascăli, se confruntau cu exigenţe de tot felul, care ne devorau şi ne desfigurau sufletele fragede.
Dar profa, adica distinsa MARGARETA SĂRARU, a rămas mereu acelaşi om sensibil la problemele noastre, acelaşi truditor al şcolii, un actor desăvârşit, cu aceeaşi magică vocaţie a nobilei spiţe de a fi oglinda vremurilor sub care i se aşează steaua oricând şi oriunde ar străbate lunga cărare a timpului. Echilibrul şi măsura, în acord cu demnitatea profesională, a făcut posibil efortul favorabil al dascălului MARGARETA SĂRARU de a pune temelii trainice la fundamentul meseriei de dascăl pentru multe generaţii.
Dumnezeu să ocroteasca dăscălimea română, iar celor trecuti in lumea dreptilor, odihnă vesnică în pace!

Doamna învățătoare Avădănei Viorica este un om deosebit, este sensibilă, ne iubește de parcă am fi copiii dumneaei.Îi mulțumim!

Cred că fiecare dintre cei care s-au dăruit meseriei de dascăl merita un strop de preţuire!
Menire
Din întuneric Dumnezeu
Creează omenirea,
Şi fiecărui hotărâ
Atunci, pe loc, menirea.
Tu Soare blând să încălzeşti
Cu raze vii Pământul,
Şi Soarele cu voia Lui
Îndeplini cuvântul.
Şi apei mării El i-a spus
Să - îmbrăţişeze stânca,
Iar apa mării s-a supus,
Îndeplinind porunca.
Tu...dascăle, a ta menire
E să cuprinzi copilul,
Cum ceara de la lumânare
Strânge la piept fitilul,
Topindu-te puţin câte puţin
Tu viaţa ţi-o închină
Copiilor, care din urmă vin,
Şi fă ca ei să crească în lumină!

Cu drag, profesorului meu
Timpul, străbătând spaţiul devenirii căpăta dimensiunea cosmică a vremii de tras concluzii şi de analizat pentru a vă folosi de ceea ce ne-a strãbãtut în perioadele de devenire în care, te cauţi pe tine în speranţa că vei înţelege ceea ce eşti, adică ateul care nu poate crede în ceea ce nu cunoaşte devenind astfel OM ca sumă a tuturor valorilor sale”. Alături de tine au fost cei ce au aşteptat şansele ca spațiul culturii sã recâştige mai multã importanțã, sã recuperezi sãrãcia anterioarã de spirit îndemnându-vă să, priviţi în jur şi să vă gândiţi la ceea ce a fost pozitiv”
O mărturisire personală - noi le-am dat învăţătură, ca un ghid cinstit, alături de lumină spre viitor, sperând să conştientizăm aportul lor în viaţa anilor ce vor veni.
Mă uit plină de speranţă la cerul întunecat de deasupra mea... frigul persistă încă şi nu ştiu ce va mai aduce această lună, ce încă nu s-a terminat. Tineretul n-are probleme.

Domnului MANDRESCU ENACHE, profesor de limba si literatura romana,din Focsani, doresc sa-i multumesc deoarece a fost pentru mine un exemplu de profesionalism, de moralitate si care mi-a influientat in mod pozitiv viata si cariera.

L-am revazut dupa vreo 8ani...Slabit,schipata de un picir,traversa incet strada...L-am intrebat sfioasa de are nevoie de ajutor.-Tu esti?Unde te-ai perdut?
Zimbea sfios,putin parca rusinat.E profesorul meu drag-Bancila Simiom,fost prorector la Universitatea din Balti(Aleco Ruso),RMMulti a u fost incurajati de caldura ce emana in jur.Fizica e cel mai greu obiect .Multi n-o iubesc,deoarece n-o inteleg.El a stiut sa ne faca sa intelegem, sa iubim,si sa-l iubim,sa ne amintim...Sa ne traiti inca multi ani!!!

Doamnei invatatoare BORDAN ANA ,SCOALA GIMNAZIALA,,IOAN VLADUTIU..LUDUS ,multa sanatate pentru a forma noi si noi oameni buni,sensibili,muncitori si plini de dragoste de viata.

semneaza fiica mea,fosta mea eleva,PATRICIA BORDAN(pentru ca nu are cont pe didactic.ro)

Am trimis o scrisoare de multumire pe adresa acestui site sper din toata inima sa o publicati pentru ca vreau sa-i multumesc intr-un mod mai special unui om deosebit si anume d-nei invatatoare Paraschiva Blajut de la scoala C-tin Platon din Bacau.A fost o a doua mama pentru fiica mea si o prietena pentru mine si asta nu se uita niciodata.Va multumesc pentru aceasta initiativa si va doresc un an nou minunat!

Ma numesc Giorgiana,am 22 de ani,sunt o fata simpla dar putin rasfatata de bunicii,momentan numai locuiesc in Romania,dar as vrea sa multumesc f mult dnei mele diriginte din liceu,dna Culea Marinela pt inspiratia,rabdarea si toate acele lucruri frumoase kre ma invatat,stiu k alti colegii au fost mereu sa o viziteze iar eu nu fie pt k eram la munca fie din alte motive,dar niciodata nu am incetat sa ii vreau binele si sa o admir pt tot ceea ce a insemnat si inseamna pt mine,cand o vezi pt prima data ti se pare cea mai dura profesoara,dar are o super inima si un suflet mai mare decat 1000de persoane de pe acest pamant,ne-a invatat atat materiile necesare dar si despre cum sa ne descurcam in viata,ne-a invatat ce inseamna un colectiv,este cel mai minunat cadru didactic din ce am cunoscut si voi cunoaste,dna dirigintă va multumesc pt cei mai frumos 4ani din perioada liceului alaturi de colegii mei de dvs si celelalte cadre didactice,printre care dl profesor Anton Alexandru,dna Simion,dna Schnaider Adina,si dna profesoara care a fost diriginta noastra pt un an cat dvs ati fost in prenatal,va iubesc si va doresc multa sanatate,fericire si sa ramaneti mereu asa :* CULEA MARINELA.

Si eu doresc sa ii multumesc profesoarei GINA MATEESCU, pt. tot ce m-a invatat si pt toate sfaturile primite!!!! Niciodata nu as putea sa ii multumesc indeajuns pentru tot, dar o respect si o stimez intotdeauna! Tot ce am invatat de la dansa imi este si imi va fi mereu de mare ajutor!! Va pup si va iubesc nespus prof.mea preferata!!!

Nu înțeleg de ce nu pot posta și eu, de aceea voi scrie aici:
Paşii, pe calea... ştiinţei, mi-au fost îndreptaţi către filologie, fiind o umanistă convinsă. Aceasta i-o datorez OMULUI care mi-a fost şi profesor de românã, şi dirigintă, şi mamã... A doua mamă: VALERIA Rovenţa (Școala cu clasele I - VIII nr.169, sector 6, București, promoția 1983 - 1987). Dumneaei îi mulțumesc acum, la început de Nou An, când îi sărut, virtual, mâna, dorindu-i multă-multă sănătate, pace, liniște sufletească, împlinirea tuturor bunelor sale doriri și bucurii binecuvântate! Sper ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiască ani îndelungați, iar zâmbetul să-i înflorească pe obraz în fiecare zi a fiecărei luni, ocrotind-o și îngrădindu-i viața cu numeroase virtuți. O viață senină, cu mult-mult soare! ”La mulți ani!” Vă mulțumesc, doamna profesoară! Vă mulțumesc, doamna dirigintă! Vă mulțumesc pentru tot! Vă mulțumesc pentru ceea ce am devenit, pentru drumul pe care mi l-am ales în viață, pentru faptul că mi-ați fost - și încă îmi sunteți - model! Vă îmbrățișez, cu drag!

și încă:
Îi mulțumesc doamnei profesoare Ioana-Silvia DIACONU pentru frumusețea orelor de limba și literatura română din clasele de liceu, ciclul superior (a XI-a și a XII-a E, Liceul Industrial nr.6, sector 3, promoția 1989-1991), pentru faptul că ne-a învățat să iubim limba română, să ne exprimăm corect și să prețuim valorile poporului nostru! O asigur - și pe această cale - că mă voi strădui să-i calc pe urme, învățându-mi elevii să nu uite niciodată a se exprima corect în limba lor maternă, chiar dacă viața îi va duce ”peste mări și țări”, să nu-l uite pe Eminescu, pe Nichita Stănescu și alți titani ai literaturii noastre naționale!
Îi dăruiesc virtuale zâmbete și un buchet de flori, dorindu-i, totodată, mulți ani luminoși, cu sănătate, pace și numai bucurii!

O idee excelenta.....
Noi am incercat sa-i multumim domnisoarei noastre invatatoare inca din clipa despartirii ( clasa a IV-a ), si de aceea o sa va postam cateva din poezioarele compuse de Andreea Ciculescu dedicate dumneaei la serbare. De fapt una este chiar postata si pe pagina scolii.

Domnisoarei Doina Ileana STOICA

Din înger ,aur şi lumină

Dumnezeu făcu o zână.

In păr i-a pus raze de soare

In ochi –stele strălucitoare

In inimă-mărgăritare

Şi o numi –învăţătoare.

Şi o trimise pe pământ

Să-mpartă tot ce are sfânt:

Lumină,iubire, speranţă

Intelepciune -pentru viaţă,

Şi tuturor copiilor

Să fie inger păzitor.

Dumnezeu făcu anume

Această mică minune,

Să fie mama care are

Cei mai multi copii sub soare,

Şi in ochii lor sa fie

Eterna copilărie.

Şi i-a mai dat Domnul ,avere

Un suflet mare şi putere

Căci la patru ani, o dată

Cu faţa înlăcrimată,

Işi lasă puii să-şi ia zborul

Şi alţii vin să-i umple golul.

........................................................................

Trecut-au iute primii ani
Din viaţa noastră de copii
Desprinşi de sânul mamei dragi
De primii paşi ţinuţi de mâini.

A doua mamă ne-a preluat
Şi tot ţinându-ne de mână
In clasa I noi am plecat
Călăuziţi de noua zână.

Cu chipul blând ,cu vorba dulce
Cu suflet mare si răbdare
Ne-a dus în lumea înţeleaptă
Iubita noastră –învăţătoare.

Acum când patru ani s-au dus
Ca soarele către apus
Pe când ne înălţăm c-o treaptă
Vă sărutăm mâna cea dreaptă.

Fruntea ne plecăm fiecare
Să ne daţi binecuvântare.
Chiar dacă azi zborul ne-om lua
Să ştiţi că nu vă vom uita!

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Îmi amintesc ,parcă-a fost ieri
Prima mea zi de şcolăriţă
Stăteam timidă-n banca –ntâi
Cu funde-n păr şi coroniţă

Pe bancă.......sfântu’ abecedar
Şi ciocolată...să ne-ndulcească teama,
Părea ca-ntr-o poveste, palatul de cleştar
Când apăru deodată o zână bună...-doamna!

Din prima clipă am îndrăgit-o.
Şi ea ne-a îndrăgit pe toate...
Era un munte de blândeţe
Şi un ocean de bunătate.

Ce repede s-au dus în zbor...
Patru ani........spre zarea –albastră!
Şi azi cu lacrimile-n ochi
Ne despărţim de zâna noastră.

Şi părăsim palatu-n care
Clipe frumoase am trăit....
Călătorii până la soare..
Şi poveşti fără de sfârşit!

........................................................................

Cum am să pot uita vreodată
Cine mi-a pus creionu-n mână
Cu vorba bună şi-nţeleaptă
M-a învaţat să fiu mai bună!

Să am curajul să fiu eu,
Să –nvaţ din ce alţii au greşit,
Şi chiar de nu-s prima mereu
Să fiu în viaţă om cinstit!

Cum am să pot uita în viată
Atunci când mama nu era
Si-aveam nevoie de-o povaţă
Mergeam la domnişoara mea!

Nu ştiu să spun ce simt acum
Dar lacrima în ochi mă arde
Am ajuns la sfârsit de drum
Şi eu deja mă simt departe.

Chiar dacă azi ne despărţim
Şi alt copil locul mi-o lua
Vă jur că pentru totdeauna
Rămâneţi domnişoara mea !

Andreea Ciculescu

Felicitari pentru toate cadrele didactice care au inconjurat copiii cu dragoste si incredere!Sa strangem intr-un manunchi energiile tuturor celor care au stiut sa se apropie de sufletul copiilor, sa-i inteleaga si sa-i iubeasca!

Imi amintesc si acum cu drag prima zi de scoala… Nu aveam emotii in legatura cu viitoarea invatatoare, deoarece persoana care urma sa ma calauzeasca intelectual de-a lungul ciclului de invatamant primar era chiar mama mea, aspect care nu modificat relatia obisnuita dintre invatator si elev.

De-a lungul celor patru ani, doamna invatatoare, cum ma adresam in timpul orelor de curs, ne-a modelat pe mine si pe restul colegilor, atat ca elevi, cat si ca oameni. Ne-a oferit informatii care mai de care mai interesante, ne-a invatat tainele scrisului si ale cititului, ne-a ajutat sa construim caractere puternice, demne de incredere si lauda. Ne-a facut, intr-un cuvant, oameni. Da, ati citit corect. Simplii copii, care tocmai terminau clasa a IV-a, puteau afirma cu tarie ca stiu ce inseamna sa fii om ; sa fii cinstit, educat, manierat, disciplinat, inteligent, descurcaret. Toate acestea au fost invatate cu usurinta cu ajutorul doamnei invatatoare, pentru care toti elevii erau copiii dumneaei, nu doar eu.

Cred ca si fostii mei colegi ar putea sustine ca in cei patru ani petrecuti alaturi de doamna invatatoare, Rindasu Aurica, am fost ca o familie. Ne-am ajutat, ne-am sprijinit, am crescut armonios si ne-am dezvoltat din toate punctele de vedere. Cei patru ani au zburat, efectiv. Gradul nostru de inteligenta crestea zilnic, dar noi tot nu simteam stresul, tensiunea pe care o simteau elevii altor clase… Ciclul primar, pentru noi, a fost ca un zbor pe o aripa de inger. Nu stim cand s-a terminat, dar cu siguranta am vrea sa il retraim la nesfarsit.

Profesorii, dascalii, nu sunt oameni ce merita a fi dusmaniti. Sunt oameni din ale caror experiente puteti invata, oameni care vin cinci zile pe saptamana in fata voastra pentru a va oferi cu toata priceperea dumnealor informatii noi, sfaturi pentru viata si, nu in ultimul rand, modele de caracter. Sunt oameni care sunt demni de respect, oameni ale caror eforturi nu sunt apreciate si rasplatite cum se cuvinte, oameni a caror viata este grea, dar totusi vin si va ofera din intelepciunea personala.

Personal consider ca invatatorii sunt cei mai sufletisti dintre cadrele didactice, fiind cei care influenteaza cel mai puternic un elev de-a lungul tuturor anilor de invatamant.

Prin aceasta postare, tin sa ii multumesc mamei mele pentru faptul ca a fost o invatatoare extraordinara, intelegatoare, care a stiut sa se impuna si totodata sa se faca placuta.

Doamna invatatoare, in numele promotiei 2004-2008, tin sa va multumesc pentru toate sacrificiile facute, pentru toata munca depusa si pentru faptul ca ne-ati indicat drumul pe care trebuie sa-l urmam !

Va rog sa nu mai publicati aici mesaje de apreciere pentru colegi. Folositi sectiunea dedicata, asa cum scrie in anunt.

Cine nu-si aminteste de domnul Trandafir , intruchipare de blandete,daruire si dragoste imensa fata de copii .Cu totii ne amintim ...dar eu am avut privilegiul sa am parte de un invatator cu totul special asemeni domnului Trandafir mi-a fermecat copilaria si m-a facut sa-i urmez cariera, vreau sa-i multumesc d-nului invatator Nicolae Narita de Scoala Primara Pirita, Zlatna pentru tot efortul depus in luminarea mintii a sute de invatatei !