Interesul tot mai accentuat al instituţiilor de învăţământ pentru stimularea şi educarea creativităţii copiilor este reliefat chiar prin idealul educaţional : „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative”. Dezvoltarea creativităţii devine, astfel, una din componentele învăţământului formativ, un obiectiv esenţial al şcolii contemporane. Creaţia ca activitate psihică în structura fenomenelor psihice nu apare doar pe treptele înalte ale ontogenezei, ci se manifestă, în forme specifice chiar din copilărie.Încă din preşcolaritate se poate vorbi de creativitatea potenţială, care face posibilă creaţia ca activitate psihică, dar desăvârşirea ei depinde de acţiunea experimentală din primele vârste ale copilului. Având în vedere receptivitatea maximă a vârstei preşcolare şi şcolară mică, care obligă la preocupări pentru un proces formativ timpuriu, putem afirma că, în cadrul procesului instructiv, stimularea creativităţii trebuie să deţină un loc deosebit. În acest context, considerăm actuală şi utilă promovarea unor modalităţi concrete de antrenare şi dezvoltare a creativităţii la vârsta preşcolară şi şcolară mică.