Exemple

Categoria: Jocuri de cooperare

Băncuţa

Obiective: întărirea coeziunii, formarea unei echipe performante, acordarea de ajutor echipei rivale.

Număr de membri: 2 echipe a câte 6 membri.

Materiale: o bancă îngustă de aproximativ 25-30 cm şi lungă de 2,5 m. Banca este împărţită simbolic în două secţiuni printr-o bandă albă.

Sarcina: membrii fiecărei echipe trebuie să stea pe bancă de o parte şi de cealaltă a acesteia. Sarcina lor este să găsească o strategie potrivită pentru ca echipa 1 să ajungă în locul echipei 2 şi invers.

Reguli de joc: banca se află situată fictiv la 500 de metri înălţime şi echipele trebuie să schimbe locurile, membru cu membru, astfel încât nimeni să nu cadă („pentru că ar muri și ar fi trist”). Echipele au dreptul la trei încercări.

Timp: 10-15 minute

Reflecție și evaluare: Ce ați observat? Au existat dificultăți în comunicarea cu ceilalți? Cum ați reușit să depășiți dificultățile? Cum influențează coeziunea echipei rezultatul muncii? Ce strategie a folosit echipa?

Mlaştina

Obiective: întărirea coeziunii clasei, formarea unei echipe performante.

Număr de membri: 2 echipe a câte 6, 7, 8 membri.

Materiale: 6 ziare situate la câte un metru distanţă unul de celălalt. Bandă albă care delimitează malul mlaştinii (uscatul).

Sarcina: membrii trebuie să treacă printr-o mlaştină care este traversată de 6 pietre (cele 6 ziare). Toţi membrii trebuie să treacă fără ca vreunul să cadă în mlaştină.

Reguli de joc: ziarele sunt poziţionate la 1 m distanţă unul de celălalt.

Regula de bază: membrii echipei trebuie să treacă de pe o piatră pe alta, astfel încât, nici o „piatră” să nu rămână liberă. În caz contrar, „piatra” liberă va fi luată de formator. Membrii echipei au dreptul la 3 încercări.

Timp: 15 minute

Reflecție și evaluare: Ce ați observat? Au existat dificultăți în comunicarea cu ceilalți? Cum ați reușit să depășiți dificultățile? Cum influențează coeziunea echipei rezultatul muncii? Ce strategie a folosit echipa?

Definiție

Jocurile didactice (engl. learning games) sunt metode de învățare și de muncă folosite cu intenții didactice, ce se aseamănă ca formă cu jocurile de societate dar din punctul de vedere al conținutului tematic au scop de învățare (Dicționar de Pedagogie, Schaub, H, Zenke, K, 2001).

Jocul didactic presupune valorificarea elementelor de joc în atingerea unor obiective educaționale.

Clasificare

Metoda jocurilor didactice (învăţarea prin joc) face parte din categoria metodelor de simulare - bazate pe acțiunea fictivă a elevilor, alături de metoda dramatizării (învățarea prin dramatizare).

După conținutul și obiectivele urmărite, jocurile pot fi incluse în mai multe categorii:

• Jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive);
• Jocuri de observare a naturii;
• Jocuri de dezvoltare a limbajului;
• Jocuri de raționament;
• Jocuri matematice;
• Jocuri de construcții tehnice;
• Jocuri muzicale;
• Jocuri de orientare;
• Jocuri aplicative;
• Jocuri de creație;
• Jocuri de memorie;
• Jocuri de îndemânare;
• Jocuri de cooperare;
• Jocurile pe computer;
• Jcurile de spargere a gheții (ice-breaking);
• Jocuri de energizare;
• Jocuri de strategie și gândire;
• Jocuri de decizie, etc.

Descriere

1. Titlul jocului: este formulat în funcție de vârsta participanților și conținutul tematic.

Exemplu: De ce să prinzi un ou? (joc de strategie și gândire).

2. Obiectivele jocului: definesc achizițiile de învățare, concrete, observabile și măsurabile. Numărul acestora variază în funcție de vârsta participanților și complexitatea jocului.

Exemplu: dezvoltarea strategiilor de gândire, dezvoltarea abilităților de rezolvare a unor probleme, dezvoltarea capacităților de lucru în grup.

3. Sarcina didactică (consemnul jocului): este formulată în funcție de obiectivele, conținutul sau contextul tematic al activității și vârsta participanților. Sarcina didactică trebuie să antreneze anumite competențe, abilități.

Exemplu: fiecare echipă trebuie să construiască din materialele puse la dispoziție un dispozitiv care să împiedice spargerea ouălor.

4.  Conținutul jocului (desfășurarea): reprezintă modul de desfășurare, succesiunea acțiunilor de joc.

Exemplu:
a)  Pregătirea jocului (are loc înainte de începerea activității)

•  Împărțiți clasa în echipe de 4 – 5 membri.
• Pentru fiecare echipă înfășurați oul nefiert cu o bucată de sfoară și agățați-l de tavan, la aproximativ 1,75 – 2 m de pământ. Nu înfășurați oul prea mult, pentru că dacă va cădea va trebui totuși să se poată sparge.
•  Pentru fiecare echipă pregătiți reviste vechi sau ziare, cartoane, lipici.

b) Desfășurarea jocului

•    Introduceți jocul în grupuri, comunicându-le consemnul: Fiecare echipă trebuie să construiască din materialele puse la dispoziție un dispozitiv care să împiedice spargerea ouălor. Aveți la dispoziție 30 de minute.
•  După 30 de minute de la începerea jocului, vizitați fiecare echipă și tăiați sforile ce țin oule agățate.

5. Regulile de joc: sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții. Reglementează conduita și acțiunile acestora.

Exemplu:
•  Nu atingeți oul sau sfoara cu mâna sau cu materialele pe care le folosiți.
• Puteți folosi doar materialele puse la dispoziție (scaunele și mesele nu pot fi folosite!).

6. Elementele de joc: sunt mijloace prin care jocul devine o activitate atractivă și plăcută.

Exemplu: la semnalul sonor (o jucărie care imită o găină) echipele vor începe activitatea. La un alt semnal sonor jocul va înceta.

7. Materialul didactic: trebuie selectat în funcție de conținutul jocului și vârsta elevilor.

Exemplu: ouă nefierte, sfoară, hârtie, foarfece, reviste vechi, cartoane, lipici, spațiu din 4 în 4 metri pentru fiecare grup.

8. Timp: durata jocului variază în funcție de complexitatea jocului, numărul de participanți, obiectivele propuse.

Exemplu: Timpul: 70 minute (10 minute pentru introducere, 30 de minute pentru a rezolva o problema, 30 de minute pentru evaluare).

9. Reflecție și evaluare: în majoritatea situațiilor este importantă planificarea unei secvențe de analiză a jocului, realizată sub forma unei discuții sau dezbateri. Scopul acestei analize este conștientizarea elevilor că au participat la o activitate de învățare, încurajarea reflecției privind propriile acțiuni în situația de joc, conștientizarea achizițiilor dobândite. Punctele de discuție din această etapă pot fi: Ce a urmărit jocul? Cum v-ați simțit? Ce ați învățat? Care a fost contribuția voastră la joc? Ce ați descoperit?

Exemplu: dezbaterea se poate concentra asupra modurilor diferite de a lucra în echipă pentru a atinge un scop comun: Ce ați observat? Au existat dificultăți în comunicarea cu ceilalți? Cum ați reușit să depășiți dificultățile? Cum influențează coeziunea echipei rezultatul muncii? Ce strategie a folosit echipa?

Evitați ca membrii să se acuze unul pe altul mai ales în situațiile în care rezultatul a fost un eșec (oul s-a spart). Încercați să transformați eșecul unor echipe în ocazii de învățare: În majoritatea situațiilor vor exista diferențe între oamenii care lucrează împreună la un proiect. Cum ați putea să vă descurcați cu diferențele într-un mod constructiv? Unde sunt posibile compromisurile? Ce am învățat din această experiență?

În literatura de specialitate întâlnim numeroase jocuri didactice mai simple sau mai complexe a căror structură diferă. Cele mai importante aspecte de urmărit sunt contextul jocului (un anumit conținut didactic sau o situație de învățare) și obiectivele jocului. Jocul didactic își va dovedi eficiența dacă profesorul este atent la aceste aspecte.

Utilizare la clasă

Jocul didactic are valențe formativ-educative și poate fi organizat la toate nivelele de școlaritate, inclusiv în activitățile de educație a adulților.

Jocul didactic se poate utiliza la toate disciplinele de învățământ în forme și variante diverite în funcție de vârsta elevilor, conținutul disciplinei sau obiectivele urmărite.

Literatura de specialitate pune la dispoziție o mare diversitate de jocuri didactice, adecvate pentru toate vârstele și disciplinele de studiu dar reușita unei activități didactice în care folosim jocul didactic depinde doar de talentul pedagogic al profesorilor.

Orele de dirigenție pot fi contexte potrivite pentru a utiliza metoda jocurilor didactice.

Activitățile de educație non-formală (excursiile, concursuri tematice, proiecte ale școlii) pot fi contextele de învățare cele mai potrivite pentru utilizarea jocurilor.

Jocurile de spargere a gheții pot fi utilizate la debutul unei lecții dacă ne dorim diminuarea blocajelor emoționale și crearea unui climat relaxant pentru activitate.

Jocurile de energizare pot fi utilizate în momentele în care energia elevilor este foarte scăzută sau apar fenomene precum oboseala și plictiseala.

Jocurile didactice pot constitui recompense oferite elevilor după finalizarea unei sarcini mai dificile.

Avantaje

• Favorizează instituirea unui climat de lucru relaxant și reconfortant.

• Este un avantaj pentru elevii timizi: în lipsa unei evaluări vizibile aceștia devin mai implicați, dobândesc mai multă încredere în sine.

• Stimulează un interes crescut față de activitate.

• Ajută la transmiterea, exersarea cunoștințelor și abilităților sub formă ludică.

• Diminuează rezistențele unor elevi la învățarea clasică de tip școlar și crește eficiența învățării.

• Prin intermediul elementelor ludice se ating cu mai mare eficiență obiectivele educaționale.

Dezavantaje

• Par lipsite de consistență, superficiale: apare riscul deprecierii jocului didactic de către unii elevi, mai ales în situațiile în care profesorii nu valorifică valențele educaționale ale jocului.

• Obișnuiesc elevii cu activități ludice, ceea ce deformează așteptările lor privind activitatea școlară și implicit cantitatea de efort depusă (nu toate activitățile pot fi realizate sub formă de joc).

• Destructurează unii elevi foarte organizați și meticuloși care au nevoie de rutină școlară, mediu predictibil și organizat.

• Pot genera haos și dezorganizare în clasă, situații conflictuale între elevi.

Greșeli tipice/Recomandări

Așa NU!

• Folosirea oricum, oricând a jocului didactic în studierea unor lecții al căror conținut nu poate fi elaborat astfel sau în defavoarea altor metode didactice mai eficiente.

• Decontextualizarea jocurilor propuse de către profesori: acestea nu au nici o legătură cu conținutul sau contextul tematic al lecției.

• Propunerea unor jocuri didactice de „dragul jocului”: profesorul nu valorifică valențele educaționale ale jocului didactic.

Aşa DA!

• Proiectați activitatea, respectând etapele jocului didactic.

• Asumați-vă rolul de coordonator al activității.

• Pregătiți din timp materialele necesare, de preferat înainte de începerea activității.

• Obișnuiți elevii cu jocuri didactice: începeți cu jocuri simple și de scurtă durată, continuați cu jocuri mai complexe.

• Adaptați jocurile la specificul disciplinei și la obiectivele pe care doriți să le atingeți.

• Dați posibilitatea fiecărui participant să se implice.

• Pregătiți jocuri reprezentative pentru tema sau subiectul lecției.

• Pregătiți-vă un portofoliu sau o mapă cu jocuri didactice variate, astfel le veți avea la îndemână ori de câte ori aveți nevoie.