Învăţământ liceal / Limba şi literatura română - Colegiul National "Sfantul Sava" - Bucuresti - 2006

Nu aş fi ceea ce sunt azi dacă nu ar fi existat în viaţa mea o persoană care să simtă al meu talent în jocul de-a poveştile, în dansul cu vorbele. O persoană care să creadă în mine chiar şi când eu nu o făceam. O persoană care să îmi arate câtă frumuseţe ascunde în ea arta, câtă viaţă stă în filele unei cărţi, câtă magie se întâmplă pe o scenă de teatru. Acea persoană este profesoara mea de română din liceu, doamna Mihăiţa Georgeta. Datorita ei, armele” mele cele mai de preţ au fost şi vor rămâne cuvintele. Cele pe care le scriu, pe care le imaginez şi apoi le aştern pe foaie, cele pe care le împletesc în scenarii de teatru sau film. In fond, secretul vocaţiei de regizor stă în talentul de a şti să spui o poveste.

Îi mulţumesc pentru că mi-a ghidat paşii pe drumul pe care pornisem intuitiv, dar temător. Îi mulţumesc pentru bibliografiile lungi care mi-au descoperit poveşti din care imaginaţia mea s-a hrănit. Îi mulţumesc pentru privirea de ansamblu pe care mi-a oferit-o. Îi mulţumesc pentru aplauzele din timpul pieselor de teatru din liceu… acolo a luat naştere regizorul din mine. Îi mulţumesc pentru încredere, pentru sprijin, pentru zâmbet. Îi mulţumesc că mă păstrează şi azi la loc sigur în inima ei şi îmi face prima zi din an mai frumoasă, sunându-mă pentru a-mi mulţumi personal pentru urări şi pentru a-mi spune că îşi aduce aminte de mine, cu drag… Dar mai ales îi mulţumesc pentru poveştile pe care mi le-a inspirat.

 0