Învăţământ primar / Religie - Scoala Gimnaziala "Constantin Brancusi" Medgidia - Medgidia - 2005-2013

Clasa intai, era o trepta de pasit spre viitor, emotii, dorinta de a nu ma desparti de parintii ramasi in curtea scolii care imi dadeau curaj de fiecare data.Dar sosise momentul sa intram in clasa.
Acolo, in pragul clasei, cu un zambet cald, un suflet senin, o privire blanda si glas duios ne astepta cu nerabdare, pregatind pe banca pentru fiecare bobocel doua manuale si o floare.Era doamna noastra invatatoare.Gandul mi-a zburat spre povestile cu care ma obisnuisem la gradinita.Era chiar rupta din paginile acelea scrise cu slove de aur.Ne-a spus cu mana la piept ca aceasta este o lume pe care nu am descoperit-o, lume a scrisului, cititului, a matematicii si a operatiilor ceva mai complicate.
Indreptandu-ne pasii spre abecedar, am obeservat ca este cea care ne-a ajutat sa descoperim tainele scrisului si cititului.Tot dumneaei ne-a intins o mana sa putem trece puntile create intre fiecare din noi si matematica.Sarcinile grele ale matematicii si problemele ei dificile tot datorita doamnei invatatoare le-am
Inteles.
Perdeaua pe care asemeni Domnului Trandafir, a ridicat-o incet, incet de pe trecut ne-a facut sa intelegem importanta istoriei si sa ne aduca sclipiri de lacrimi in ochi cand era vorba de Stefan cel Mare,Vlad Tepes, Mihai Viteazul si alti domnitori.
Asa si orele de Religie desfasurate asemenea unor sezatori erau atat de captivante ca trezeau interesul pana si unor colegi de-ai nostrii musulmani ce participau si ei adesea la ele.
Toate acestea in patru ani s-au petrecut dar timpul e de vina pentru ca trece atat de repede si cu el odata si copilaria noastra care, cu toate ca am insistat nu a vrut sa zaboveasca deloc.
Pentru toate acestea nu am putut multumi doamnei decat prin rezultatele obtinute la olimpiade si concursuri.
Acum din inima calda si curata de copil nu am cum sa va multumesc,va spun doar simplu:

Va multumesc,…

Clasa intai, era o trepta de pasit spre viitor, emotii, dorinta de a nu ma desparti de parintii ramasi in curtea scolii care imi dadeau curaj de fiecare data.Dar sosise momentul sa intram in clasa.
Acolo, in pragul clasei, cu un zambet cald, un suflet senin, o privire blanda si glas duios ne astepta cu nerabdare, pregatind pe banca pentru fiecare bobocel doua manuale si o floare.Era doamna noastra invatatoare.Gandul mi-a zburat spre povestile cu care ma obisnuisem la gradinita.Era chiar rupta din paginile acelea scrise cu slove de aur.Ne-a spus cu mana la piept ca aceasta este o lume pe care nu am descoperit-o, lume a scrisului, cititului, a matematicii si a operatiilor ceva mai complicate.
Indreptandu-ne pasii spre abecedar, am obeservat ca este cea care ne-a ajutat sa descoperim tainele scrisului si cititului.Tot dumneaei ne-a intins o mana sa putem trece puntile create intre fiecare din noi si matematica.Sarcinile grele ale matematicii si problemele ei dificile tot datorita doamnei invatatoare le-am
Inteles.
Perdeaua pe care asemeni Domnului Trandafir, a ridicat-o incet, incet de pe trecut ne-a facut sa intelegem importanta istoriei si sa ne aduca sclipiri de lacrimi in ochi cand era vorba de Stefan cel Mare,Vlad Tepes, Mihai Viteazul si alti domnitori.
Asa si orele de Religie desfasurate asemenea unor sezatori erau atat de captivante ca trezeau interesul pana si unor colegi de-ai nostrii musulmani ce participau si ei adesea la ele.
Toate acestea in patru ani s-au petrecut dar timpul e de vina pentru ca trece atat de repede si cu el odata si copilaria noastra care, cu toate ca am insistat nu a vrut sa zaboveasca deloc.
Pentru toate acestea nu am putut multumi doamnei decat prin rezultatele obtinute la olimpiade si concursuri.
Acum din inima calda si curata de copil nu am cum sa va multumesc,va spun doar simplu:

Va multumesc, va iubesc! Iar din cer o floare albastra va daruiesc!

Vezi mai mult

 0