OPTICA

1. Obiect a cărui suprafață este destul de lucioasă încât să formeze o imagine.

2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă, folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii.

3. Fenomen de abatere a direcției de propagare a luminii când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.

4. Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată.

5. Nota maximă...

6. Care lasă să treacă lumina, permițând să se distingă obiectele.