Gândirea nu trebuie înţeleasă ca deosebită de memorie căci ea este o funcţie particulară a ei, respectiv cea de combinare şi recombinare a reprezentărilor după anumite legi găsite de intelect.
Pentru ca Intelectul să determine o judecată, un enunţ, este necesară o operaţie de amintire, respectiv amintirea corpului general al judecăţii şi a elementelor sale.
Relaţia dintre memorie şi gândire
17 ianuarie 2010, 10:17
Comentarii (1)
Felicitari! Si eu eram tot la fundamemetele psihologiei!Bafta la examene!
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.