Integrarea copiilor cu dizabilitati in scoala publica

Asteptam nu doar teoria ci si o expunere de caz;cum ati procedat cu un anumit elev in modul cel mai concret posibil.Ma refer la elev cu dizabilitati psihice.

Copilul meu implineste in curand 8 ani. Trebuie sa inceapa scoala anul acesta.Am amanat-o medical pentru ca este un copil cu disabilitati psihice (nu exista un diagnostic exact). De patru ani este la o gradinita publica cu program prelungit si efectul copiilor asupra ei a fost benefic. Am avut parte insa si de sprijinul doamnelor educatoare care au fost deosebit de dornice sa lucreze cu fata mea si care nu au facut niciodata diferenta.Din pacate viata de "incubator" a luat sfarsit si trebuie sa mearga la scoala.Recomandarea psihiatrilor si a psihologilor este sa mearga la o scoala publica normala, dat fiind faptul ca ests vorba de un handicap usor.Am vorbit deja la scoala la care suntem arondati si unde invata copilul mai mare iar raspunsul directiunii a fost foarte transant:nu se poate. Ba chiar mi s-a si explicat de ce: intr-o clasa cu 25-30 de copii invatatorul nu are cum sa se ocupe de un asemenea copil; va termina cumva 4 clase (eu voi veni ca sa o rog pe doamna invatatoare sa o treaca) si apoi ce va face? Etc
Am fost foarte interesata de materialul dumneavoastra si mi-a placut.Am urmarit si materialul anterior (studiul de caz). Si? Cati profesori/invatatori credeti ca sunt dispusi sa se inhame la o asemenea munca ? Eu am auzit de 1 sau 2. Cati directori de scoala sunt dispusi sa accepte copii cu dizabilitati
(repet, este vorba de dizabilitate usoara)?

Acel director a auzit de munca diferentiata, sau metode active folosite pentru a da posibilitatea copiilor sa se exprime?( dupa posibilitatea fiecaruia)Stie ca exista profesor de sprijin pentru acesti copii?Din pacate prea putini suntem dispusi sa alocam cateva minute unor copii care au mare nevoie de ajutorul nostru. Ne mandrim doar cu cei ce ne aduc premii,iar ceilalti nu conteaza. Imi pare rau s-o spun ,dar acesti oameni fara suflet nu merita sa fie educatori.Din nefericire, sunt tot mai multi.Daca recomandarea specialistilor este de a frecventa scoala de masa, atunci trebuie sa luptati pentru asta. Exista LEGI(care trebuie incalcate,vor spune unii).

Ati mentionat intr-un slide ca un copil cu dizabilitati este un copil ca toti ceilalti. Va voi contrazice:este un copil deosebit, care trebuie tratat diferentiat, are nevoie de mai multa atentie, mai multa rabdare, pune la incercare calitatile pedagogice ale cadrului didactic.Stiu asta pentru ca am fost invatator itinerant.

Doamna,trebuie sa incercati sa cantariti bine realitatea,desi dumnezeu stie cat va doare aceasta realitate.Intr-o clasa ,,normala'' ,fetita nu va putea tine pasul cu restul clasei,dar daca o ajutati,daca reusiti sa stabiliti legaturi afective cu ceilalti copii si cu parintii lor avantajul cel mare e ca ii oiferiti posibilitatea de a se integra intr-o viata normala.Indiferent ce se spune teoretic in clasele speciale invata carte ceva mai multa ,dar pretul e dureros:instrainarea,sentimentul ca nu e ca si celalti,lipsa modelelor de comportare ale unor copii care ar putea sa o influenteze in bine.Insistati pana gasiti o invatatoare careia sa ii prezentati fetita si cu care sa tineti legatura permanent si o sa fie bine.Iar la avertizarile de genul ce o sa faca in clasa aVa raspundeti politicos ca o sa luati atunci o hotarare!Un sfat, o rugaminte va fac: nu dati copilul de langa dumneavoastra !Nimic nu va compensa lipsa dragostei!