Consilierea include activităţi desfăşurate individual sau cu mai multe persoane, orientate spre:

• dezvoltare personală;

• sprijin în situaţii de criză;

• ajutor psihoterapeutic;

• rezolvarea problemelor.

Scopul demersului de consiliere constă în oportunitatea clientului de a explora / descoperi / clarifica modalităţi de utilizare eficientă a resurselor. Scopurile consilierii se pot formula în termenii unor dorinţe la care se ajunge prin metode diferite, de la intervenţie la intervenţie.

Menţionăm că demersul consilierii nu vizează în general ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii, ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte.

Consilierea este un proces prin care o persoană ajunge da un stadiu mai înalt al competenţei personale implicând întotdeauna schimbarea.

Consilierea implică anumite obiective specifice:

• perspicacitatea – presupune un control raţional al acţiunilor şi al trăirilor şi al acţiunilor;

• dezvoltarea conştiinţei de sine – urmăreşte dezvoltarea perceperii de sine prin compararea cu ceilalţi şi fiind opusă negării;

• autoacceptarea – presupune atitudine pozitivă faţă de sine, acceptarea criticilor şi a respingerilor;

• autodezvoltarea şi individualizarea – implică dezvoltarea şi împlinirea potenţialităţii;

• rezolvarea de probleme – se realizează prin învăţarea căutării soluţiilor şi găsirea unei soluţii adecvate;

• educaţia psihologică – presupune achiziţionarea de tehnici pentru înţelegerea şi controlarea comportamentului;

• achiziţionarea de abilităţi sociale – se realizează prin: menţinerea contactului privirii sociale, conducerea conversaţiilor, controlul furiei;

• schimbarea cognitivă – implică modificări în înlăturarea credinţelor iraţionale;

• modificarea comportamentelor – presupune schimbarea / înlocuirea metodelor, comportamentelor neadaptative, distructive;

• schimbarea sistemică – urmăreşte introducerea schimbării într-un mod în care funcţionează sistemele sociale;

• dezvoltarea – presupune dobândirea priceperilor, cunoştinţelor necesare în a-l ajuta pe client să se confrunte cu inegalităţile sociale;

• restituire / compensare – ajutarea clientului în a-şi îndrepta comportamentele distructive anterioare.

Structura planifcarii orelor de consiliere cu parintii este bine facuta, urmareste obiectivele din programa de consiliere si orientare, teme diverse, teme adaptate parintilor. Consilierea include activităţi desfăşurate individual sau cu mai multe persoane, orientate spre:

• dezvoltare personală;

• sprijin în situaţii de criză;

• ajutor psihoterapeutic;

• rezolvarea problemelor.

Scopul demersului de consiliere constă în oportunitatea clientului de a explora / descoperi / clarifica modalităţi de utilizare eficientă a resurselor. Scopurile consilierii se pot formula în termenii unor dorinţe la care se ajunge prin metode diferite, de la intervenţie la intervenţie.

Menţionăm că demersul consilierii nu vizează în general ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii, ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte.

Consilierea este un proces prin care o persoană ajunge da un stadiu mai înalt al competenţei personale implicând întotdeauna schimbarea.

Consilierea implică anumite obiective specifice:

• perspicacitatea – presupune un control raţional al acţiunilor şi al trăirilor şi al acţiunilor;

• dezvoltarea conştiinţei de sine – urmăreşte dezvoltarea perceperii de sine prin compararea cu ceilalţi şi fiind opusă negării;

• autoacceptarea – presupune atitudine pozitivă faţă de sine, acceptarea criticilor şi a respingerilor;

• autodezvoltarea şi individualizarea – implică dezvoltarea şi împlinirea potenţialităţii;

• rezolvarea de probleme – se realizează prin învăţarea căutării soluţiilor şi găsirea unei soluţii adecvate;

• educaţia psihologică – presupune achiziţionarea de tehnici pentru înţelegerea şi controlarea comportamentului;

• achiziţionarea de abilităţi sociale – se realizează prin: menţinerea contactului privirii sociale, conducerea conversaţiilor, controlul furiei;

• schimbarea cognitivă – implică modificări în înlăturarea credinţelor iraţionale;

• modificarea comportamentelor – presupune schimbarea / înlocuirea metodelor, comportamentelor neadaptative, distructive;

• schimbarea sistemică – urmăreşte introducerea schimbării într-un mod în care funcţionează sistemele sociale;

• dezvoltarea – presupune dobândirea priceperilor, cunoştinţelor necesare în a-l ajuta pe client să se confrunte cu inegalităţile sociale;

• restituire / compensare – ajutarea clientului în a-şi îndrepta comportamentele distructive anterioare.