În precizările conceptuale şi caracteristicile comunicării pedagogice se face o incursiune în tipurile de comunicare, subliniindu-se că procesul de predare-învăţare este o formă specifică de comunicare, ce întruneşte toate caracteristicile modelului oferit de teoria comunicării. Comunicarea didactică se particularizează prin anumite trăsături conferite de scopul propriu al activităţii instructive-educative, de caracteristicile individuale şi de vârstă ale elevilor şi de mediul psihosocial.
Într-o definire mai concludentă, comunicarea didactică este un transfer complex, multifazial şi prin mai multe canale al informaţiei între două entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de emiţători şi receptori semnificând conţinuturi dezirabile în contextul procesului instructiv-educativ .