În contextul afirmării paradigmei curriculumului, sănătatea constituie o sursă importantă pentru obiectivele educației, ”căreia trebuie să i se dea întâietate în programul școlii1”. Exprimă o cerință fundamentală a elevului, angajată în mod special în domeniul igienei învățării.
"Sănătatea nu este numai o problemă individuală,ci privește întreaga societate. Sanatatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic." (Schopenhauer)
Această componentă a unei vieți raționale vizează păstrarea unei stări de sănătate fizică și mentală si asigurarea dezvoltării normale a organismului. Ea presupune asimilarea de către elevii cu CES a unor cunoștințe igienice de bază și formarea unor priceperi și deprinderi privind păstrarea sănătății individuale și colective, alimentația rațională, prevenirea îmbolnăvirilor, cunoașterea unor semne de boală, evitarea abuzului de medicamente, stabilirea unui echilibru între efort și odihnă. Respectarea normelor igienico-sanitare contribuie la perfecționarea vigorii fizice, a facultăților intelectuale și morale ale elevului cu dizabilități, la creșterea capacității sale de adaptare.