Teoria evaluării eficienţei învăţământului constă într – un sistem de concepţii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor obţinute în activitatea de învăţare şi cu deosebire in rezultatele şcolare .
Interesul deosebit pentru această problemă este pe deplin justificat prin faptul că învăţământul angajează direct sau indirect o parte însemnată a populaţiei, fiind unii dintre factorii fundamentali ai progresului social . Determinată de dorinţa legitimă de a spori eficienţa învăţământului, evaluarea apare ca proces de apreciere a calităţii sistemului educaţional şi are rolul de a stabili dacă acesta îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, adică dacă obiectivele sistemului sunt realizate . Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor constituie premisa oricăror măsuri destinate să îmbunătăţească desfăşurarea activităţii în sine . De aceea orice strategie care îşi propune ameliorarea sau schimbarea unui sistem şcolar are ca punct de plecare şi se întemeiază pe aprecierea rezultatelor obţinute pe baza unor evaluări continue