J. A. Komensky, în lucrarea sa Didactica magna, consideră că, la naştere, natura înzestrează copilul numai cu „seminţele ştiinţei, ale moralităţii şi religiozităţii”. Acestea nu se desăvârşesc prin sine şi de la sine, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educaţie. Rezultă că în concepţia sa educaţia este o activitate de stimulare a acestor „seminţe” şi, implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul neputând deveni om decât dacă este educat.
Omul este o fiinţă socială. În acest sens, Aristotel, în lucrarea sa Politica, consideră că educaţia „trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, în consecinţă ea trebuie să pregătească viitorii cetăţeni.