238 de ani de învățământ pedagogic românesc pe plaiurile bihorene

Tradiţie, actualitate, perspective
Tradiția inseamnă o sumă de valori, o experiență
comunitară, în mijlocul căreia ne naștem și de la care plecăm,
chiar atunci când inovăm.
Putem lega tradiția de educație, de credință, de cultură și
tehnică, de toate domeniile vieții, de noi înșine, care, astfel,
trebuie să devenim responsabili pentru valorile pe care le creăm
și le transmitem celor care ne vor urma.
În 1784-1785 începe funcționarea sistematică
recunoscută de guvern a Școlii Normale Române Greco-Catolice
Unite de învățători .
Școlile româneşti confesionale din Transilvania au
avut, la început de secol al XVIII- lea, responsabilitatea
supravieţuirii naţiunii române, a viitorului său. Prin ele,
românii transilvăneni, chiar dacă făceau eforturi deosebite,
spre a le susţine, aveau speranţa viitorului naţiunii
Prin unirea cu Roma a Bisericii Române din Transilvania,
românii de aici au avut acces la cultura și scolile apusene, iar
preoții lor au fost educați la Roma, in limba latină, și nu la
Tarigrad, în limba slavonă. Episcopul greco-catolic Inochentie
Micu, o personalitate emblematică pentru întreaga noastra
națiune, a luptat până la moarte pentru drepturile tuturor
românilor din Transilvania, indiferent de confesiune.
Prin studiile făcute la Roma și prin accesul la cultura latină,
dascălii români greco-catolici au avut revelația originilor
noastre latine, origini pe care le-au dovedit in multe studii si
lucrări de specialitate. Astfel ia naștere “Școala
Ardeleană”, lumina care provoacă deșteptarea conștiinței
naționale la români.
Școala Ardeleană a definit conştiința națională română:
originea - daco-romană, limba - de origine latină, alfabetul -
latin, numele - Român, tricolorul - cele trei provincii
româneşti. Fruntași ai acestei Școli au fost: Samuil Micu,
Gheorghe Șincai, Petru Maior. Nimeni până la acești mari
dascăli ai Școlii Ardelene nu a evidențiat atât de clar originea
noastră latină. Şi nimeni nu ne-a identificat atât de bine ca
popor.
La începutul secolului al XIX-lea, Gheorghe Lazăr si Gheorghe
Asachi, puternic influenţaţi de Şcoala Ardeleană, au infiintat
primele şcoli publice românesti de învăţământ sistematic în
Muntenia, respectiv în Moldova, cu profesori formaţi la Şcoala
Ardeleană. Este demn de remarcat că învăţământul românesc
din Principate s-a dezvoltat mai târziu, cu contribuţia
profesorilor formaţi în spiritul Şcolii Ardelene.
Ion C. Brătianu (1821-1891) marele nostru om de Stat, de mai multe
ori prim-ministru, participant la Revoluţia din Țara Românească
în 1848, declara în Parlamentul României, la 4 Decembrie 1881:
"Și trebuie să știţi că descoperirea noastră naţională ne-a
venit de dincolo, de peste Carpaţi, prin acei români care au fost
trimişi la Roma, unde au învățat să fie români!" (O lacrima
fierbinte, I. Sterca Sulutiu, partea V din Memoriu, Sibiu 1883).
Nicolae Iorga: "...Nu de aici putea să vie acea lumina de care
aveam noi nevoie pentru a căpăta conștiința despre noi și a ne
ridica din umilință... Nota rațională a început să se facă
auzită când spiritul cel nou a pătruns biruitor şi aici, acel
spirit nou pe care-l predicaseră întâia oară «ereticii» de
peste munţi." (Istoria Literaturii Române in sec. XVIII, 1901).
Biserica românească ortodoxă, alături de cea
greco-catolică, şi-a luat și ea sarcina de a organiza şi
îndruma învăţământul românesc din Transilvania. Astfel, la
începutul ultimului deceniu al secolului al 19-lea, funcţionau ,,
3083 de şcoli primare, patru şcoli civile, cinci şcoli secundare,
şapte şcoli normale (preparandii pentru învăţători) şi şapte
seminarii pentru preoţi.” după datele statistice ale bisericii
române din anul şcolar 1891/1892.
Colegiul nostru poartă cu mândrie numele cărturarului
Iosif Vulcan, al cărui ţel a fost de a crea condiţiile şi
instrumentele unei vieţi intelectuale elevate si conştiente de
propriile-i forţe şi posibilităţi pentru cea mai mare parte a
publicului românesc din Transilvania şi din celelalte provincii
româneşti. Societăţile cultural-artistice pe care le-a iniţiat
sau la care a colaborat, dar mai ales revistele pe care le-a condus,
începând din 1863 și până aproape de sfârşitul vieţii, au
dorit să însumeze eforturile unor cărturari şi scriitori de
calibru foarte diferit, cu toţii însă animaţi de năzuinţa de a
contribui la dezvoltarea si progresul vieţii spirituale a neamului
şi la menţinerea unităţii sale culturale. Postpaşoptist de
nuanţă transilvăneană prin formaţie şi aspiraţii, Iosif
Vulcan a fost călăuzit în întreaga sa activitate de un înalt
simţ al responsabilităţii civice şi patriotice, străduindu-se
să stimuleze în permanenţă interesul publicului pentru
literatură şi arte. Prin formula adoptată, revistele sale s-au
adresat practic tuturor ştiutorilor de carte, de la ţăran la
intelectual şi de la mic la mare, oferindu-le articole instructive,
literatură accesibilă, informaţii interesante şi sentimentul că
pot şi trebuie să participe efectiv la viaţa culturală a vremii
. În paginile revistei ,,Familia” au publicat sau au fost
republicaţi cei mai reprezentativi scriitori ai generaţiei
paşoptiste si postpaşoptiste din toate provinciile, Iosif Vulcan
având printre primii şi intuiţia talentului deosebit al unor
Eminescu, Coşbuc sau Goga. Ca scriitor, Iosif Vulcan se numără
printre autorii ardeleni continuatori ai îndemnurilor şi
idealurilor pașoptiste, cultivând o literatură angajată.
Piesele de teatru, in majoritate comedii (Mireasa pentru mireasa,
Ruga de la Chizătău, Sărăcie lucie, Gărgăunii dragostei), de
dimensiuni reduse, cu dialoguri spumoase şi reuşite momente de
comic de situaţie sau de limbaj, se numără printre cele mai
rezistente scrieri literare ale lui Iosif Vulcan, acesta
considerând că teatrul joacă un rol esenţial in culturalizarea
maselor.
Personalitatea omului de cultură Iosif Vulcan
(1841-1907), îndemnul lui, ,, Dă-ne, Doamne , cât mai mulţi
oameni de caracter!” ne obligă peste ani la responsabilitate
asumată.
Colegiul National„Iosif Vulcan” este școala a
cărei misiune se înscrie între tradiție, actualitate și
perspective: Educație de valoare, educație pentru valori.
Instituția noastră a adăugat în istoria ei recentă multe
momente importante.
Cunoscută ca Şcoala Normală, apoi Liceul
Pedagogic,,Iosif Vulcan”, la 1 septembrie 2008 devine și liceu
bilingv româno- spaniol cu program de bacalaureat spaniol, iar de
la 1 septembrie 2009, Colegiul Naţional,,Iosif Vulcan”, Centru
DELE(2010), Membru în Asociația Colegiilor și Liceelor
Pedagogice(2012), Centru Cambridge(2017) Școala de Aplicație a
Colegiului, într-un
spațiu nou(2018) , Școală Europeană(2019), Școală
eTwinning(2020) , Centru Oxford(2021) , Bază de Practică
Pedagogică(2021), Școală acreditată Erasmus 2021.
Aceste schimbări au însemnat dezvoltarea profilelor,
specializărilor, păstrând, conform tradiţiei, profilul
pedagogic, dar şi o recunoaştere a calităţii educaţiei
furnizate.