ABORDAREA REZOLVĂRII PROBLEMELOR DE MATEMATICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

ABORDAREA REZOLVĂRII PROBLEMELOR DE MATEMATICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

PROF.ÎNV.PREŞC.OTEŞANU IOANA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.13 /GRĂDINIŢA CU P.P.NR.14

În societatea contemporană, dezvoltarea rapidă a tuturor domeniilor în care ştiinţa a devenit forţa de producţie, se poate susţine că nu se mai poate trăi fără matematică.
Necesitatea culturii matematice a devenit acută pentru orice om, ea fiind o parte integrantă din cultura generală, ocupând în cadrul acesteia un rol important.
Gândirea matematică, gândire modelatoare, se extinde tot mai mult devenind gândire caracteristică a omului în general.
Astăzi matematica se aplică în domenii foarte variate, nu numai în tehnică sau în fizică unde a fost şi este un instrument esenţial ci şi în tehnologie, chimie şi în ultimul timp, tot mai mult, în ştiinţele sociale.
Învăţământul matematic s-a dezvoltat în pas cu cerinţele vremii şi cu nivelul pe care l-a atins ştiinţa matematică. În „ Cronica anului 2000”, profesorul M. Maliţa, numind matematica – a doua limbă modernă, subliniază că aceasta apare „ca un tezaur de noutăţi, procedee logice şi investigaţie de uz general”.
Un învăţământ matematic bine conceput oferă atât o cunoaştere activă a noţiunilor de bază ale matematicii necesare dezvoltării altor concepte matematice, cât şi practica aplicării ei în activitatea ulterioară în şcoală dar şi în viaţa cotidiană.
Matematica îşi dovedeşte importanţa deosebită participând cu mijloace proprii la dezvoltarea personalităţii nu numai sub aspect intelectual ci şi sub aspect estetic şi moral. Ea se impune ca o ştiinţă generală a noţiunilor de ordine şi structură, de stăpânire a mulţimilor complexe. Este ştiinţa conceptelor cele mai abstracte, de o maximă generalitate. Astăzi se afirmă, cu tot mai multă convingere, că fundamentul culturii moderne, îl constituie matematica: indiferent de domeniul în care activează, omul trebuie să dispună de o bună pregătire matematică pentru a putea soluţiona multiplele şi variatele probleme ale vieţii.
Din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează judecata, îl ajută pe copil să distingă adevărul ştiinţific de neadevăr, să-l demonstreze; antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi consecinţelor. Îl învaţă pe copil să distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să degajeze esenţialul de neesenţial, formează capacităţile atenţiei, antrenează memoria logică, exersează analiza şi sinteza, favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare. Îl ajută să-şi formeze simţ critic constructiv, îi formează spiritul ştiinţific exprimat prin obiectivitate, precizie, gustul cercetării.
Sub aspect estetic trezeşte gustul faţă de frumuseţea matematicii exprimată prin relaţii, formule, figuri, demonstraţii; cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii, cum ar fi claritatea, ordinea, conciziunea, eleganţa; îl face pe copil capabil să recunoască şi să aprecieze legătura formală a creaţiei artistice relevată în echilibrul arhitectural, compoziţia artelor plastice, ritmuri şi structuri muzicale; îl face sensibil faţă de frumuseţea naturii şi tehnicii.
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şi echitate; creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor; creează nevoia de a cunoaşte, a înţelege, formează deprinderi de cercetare şi investigaţie, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unor atitudini nemotivate şi întâmplătoare.
Încǎ din primii ani de viaţă, copilul încearcă să-şi rezolve singur problemele „de viaţă” .A acţiona, a greşi, a ezita, a clasifica, a alege, a evalua efectele, a căuta modalităţi atunci când intră în impas, iată situaţiile în care este pus şi trebuie pus un copil spre a-l pregăti pentru viaţă.
Copilul poate explora fenomene matematice complxe facilitând formarea şi dezvoltarea gândirii logice şi a operaţiilor acesteia. În acest sens rolul activităţilor matematice concepute ca o succesiune de situaţii de învăţare, constituie o iniţiere în domeniul matematic, ceea ce va asigura înţelegerea concepţiilor şi dezvoltarea gândirii operatorii, logice şi creatoare. Formarea şi dezvoltarea proceselor cognitive se explica şi prin dezvoltarea limbajului intern şi extern, copilul putând să efectueze operaţii pe plan mental, să verbalizeze acţiuni şi raporturi stabilite în mod concret. Activităţîle matematice conduc la formarea şi dezvoltarea limbajului, memoriei şi a imaginaţiei.
Ajuns la vârsta şcolarităţii, copilul trebuie să intuiască, să descopere, să rezolve, să creze.
„Intrarea în cetatea cunoaşterii se face pe podul matematicii” – spunea profesorul universitar, Ştefan Bârzănescu, pod ce, metaforic, înseamnă apropierea matematicii de înţelegere. Situaţiile de viaţă prind sens matematic, lecţiile de matematică capătă sens în activităţile de cunoaştere a lumii. Tocmai de aceea noile concepte pedagogice privind studiul matematicii în ciclul primar sunt axate pe o optică constructivă: „A face matematică înseamnă a rezolva probleme!”
Nu există act de predare, învăţare, evaluare care să nu includă, cu necesitate, în structura lui, un anumit fel de a proceda, o anumită tehnică de execuţie, de realizare a acţiunii respective. Fiind cel mai intim legat de activitatea educatorului, consider că acesta este şi terenul pe care ne putem manifesta cel mai mult spiritul de inovaţie şi creativitate didactică.

B I B L I O G R A F I E
1. Paul Radovici Mărculescu, Laurenţiu Deaconu, Neculae Dinuţă: Metodica predării - învăţării matematicii în ciclul primar, Ed. Universităţii din Piteşti,2003.
2.Gherghina Dumitru(coord.), Didactica activităţilor instructiv educative pentru învăţământul preprimar, Ed. Didactică Nova, Craiova, 2005.