ANALIZA PROGRAMEI ȘCOLARE LA LIMBA ȘI ROMÂNĂ CLASA a IX- a: ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ ȘI TRANSDISCIPLINARĂ

ANALIZA PROGRAMEI ȘCOLARE LA LIMBA ȘI ROMÂNĂ CLASA a IX- a: ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ ȘI TRANSDISCIPLINARĂ

“ Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul …” (Octavian Paler)

Ca-ntr-o poveste…
fiul craiului, mezinul, vrea și el să încerce proba de curaj impusă de înțeleptul tată. Sus, pe pod, gata să învingă pericolele, fiul de crai pare apt pentru misiunea nobilă care-l așteaptă la celălalt capăt de lume. Dar, flăcăul trebuie să se întoarcă acasă, să facă drumul înapoi. Mai are câteva lucruri de luat de acasă și de învățat adevăruri de care nu a avut încă parte. Învață o mare lecție: aparențele înșeală (bătrâna cerșetoare/Sf. Duminică ,hainele vechi și mârțoaga ramolită a tatălui… )și tot aceasta e prima probă la care e supus după trecerea podului. O data, de două ori, de trei ori și cade… Lecția predată acasă e repede uitată. Însă, greșeala aceasta, răul acesta necesar favorizează învățarea altor lecții indispensabile vieții, devenirii umane… De la pod încolo începe marea aventură a vieții…
Acesta este modul în care îmi întâmpin, aproape de fiecare dată, elevii în clasa a IX-a. Îmi place să le spun că, la această vârstă, sunt, asemeni fiului de crai, ajunși la pod. Încă nu au primit un nume, așa cum nici mezinul nu are încă chip (abia după coborârea în fântână fiului de crai i se dă numele de Harap-Alb). Trebuie să se întoarcă în copilărie, în împărăția tatălui. Are de luat de acolo câteva lucruri și, probabil, prin întoarcere, mai au încă ceva de învățat. Orice călătorie, cât de scurtă, presupune o întoarcere, iar cel ce s-a întors nu e niciodată același cu cel care a plecat. Întorși în copilărie, vor privi altfel lucrurile.
Aici începe aventura lecturii din clasa a IX-a. După o serie de examene susținute în gimnaziu, am o mare satisfacție să le spun elevilor proaspăt intrați în clasa a IX-a că materia studiată în acest an școlar , în mare parte (cu excepția unor concepte operaționale), nu e pentru examenul de Bacalaureat și că nu se va măsura cantitativ, ci calitativ.
Dincolo de competențele generale, atrage atenția mai ales capitolul Valori și atitudini , unde prima valoare care formată în elev este : cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii. Cu alte cuvinte, eu, dascălul de română, trebuie să-l determin pe elev să guste literatura, să-i cultiv interesul pentru Artă, pentru Frumos, cu atât mai mult cu cât literatura e pusă mereu în relație cu celelalte arte (cinematografia, muzica, pictura etc.) Nu cred că poate fi ceva mai frumos, mai reconfortant, mai sensibil decât chemarea aceasta a apropierii elevului de cuvânt. Ca într-o călătorie inițiatică în care elevul joacă rolul neofitului , iar profesorul e inițiatorul. De fapt, ori de câte ori realizăm această călătorie, ne dăm seama că și noi reluăm un drum al devenirii. Literatura e un drum inepuizabil, nu poți să treci prin ea și să revii același. E, realmente, palpitant !
Punctul forte al programei e că nu impune titluri de cărți sau de autori în mod obligatoriu, cu excepția câtorva scriitori canonici. Acest aspect îi permite profesorului de la clasă să aibă libertatea de a alege pentru studiu cele mai valoroase cărți din literatură. Simțul libertății îi permite profesorului să fie el însuși, să dovedească spirit creativ și originalitate în abordarea textelor. În plus, profesorul poate să-și exerseze pasiunea. Și, în tot acest proces, elevul devine partener. Consider că nici măcar de un manual nu mai e nevoie, decât dacă profesorul vrea să urmeze abordarea colectivului care a conceput respectivul manual. Personal, am în vedere manualele alternative care-mi cad în mână, dar unul după care să lucrez sistematic și în care să găsesc toate textele pe care vreau să le abordez cu elevii, nu am găsit. Nu aș vrea să minimalizez munca vreunui colectiv redacțional, dar dacă ar fi să spun câteva cuvinte despre câteva din manualele alternative, concluziile mele ar fi ,simplu spus, următoarele: manualul Editurii Humanitas mi se pare sofisticat și alcătuit în genul cool, eliminând texte ale literaturii clasice în favoarea unor texte contemporane, pe care nu cred că, în clasa a IX-a elevii le gustă; de asemenea, cerințele sunt sofisticate pe alocuri, limitând imaginația elevilor. Manualul Editurii Corint e axat pe comentarii ale scriitorilor lui, pe diferite interpretări, ca și cum elevul, în fața textului literar, nu are altceva de făcut decât să adopte interpretarea dată de manual; și încă un punct minus e numărul mic de exerciții, majoritatea nu valorifică creativitatea. Un manual după care am lucrat mult și pe care îl cer la clasă elevilor din a IX-a este cel al Editurii Paralela 45. Este bine structurat, textele sunt bine alese după principiul calității și are o gamă diversificată de exerciții alese după principiul lector inocent, lector eficient, lector competent. Tocmai aici e punctul forte al programei școlare. Manualul de la clasă devine, astfel, un material auxiliar.
De asemenea, interesul elevilor pentru literatură nu mai este blocat într-o zonă de texte minimale din punct de vedere ideatic. Și studiul amănunțit, în manieră cronologică, al literaturii noastre vechi și premergătoare epocii marilor clasici s-a dovedit astfel lipsit de eficiență. În lucrarea Mari teme literare de la Paralela 45 se subliniază: „în fond, un tânăr care termină liceul nu trebuie să fie un specialist în istoria literaturii române, ci un cunoscător al marilor realizări literare și, cu mult mai important poate, un om format pentru lectură, sensibilizat în fața creației verbale, știind să prețuiască darurile cărții și să profite de ele în complexul proces al formării propriei personalități.”
Menționez iarăși că un aspect pozitiv este faptul că programa școlară favorizează contextul abordării unor texte literare din literatura universală, cu atât mai mult cu cât disciplina Literatură universală nu mai este cuprinsă în trunchiul comun.
Studiul limbii și literaturii române are o contribuție esențială la formarea unei personalități autonome a elevilor, capabile de discernământ și de spirit critic, apte să-și argumenteze propriile opțiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conștiința propriei identități culturale și manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
Apreciez aceste observații pentru că, personal, insist pe comunicarea interpersonală. Din păcate, cei mai mulți profesori știu să fixeze clar granița dintre catedră și sala de clasă, ori mie tocmai această calitate (docilitatea) îmi repugnă, mă intrigă. Trebuie să scăpăm de complexul acesta al unei autorități intransigente, rigide, chiar dacă asta ar însemna să mai scăpăm hățurile din mână uneori. E bine ca un profesor să aibă un grad de vulnerabilitate, să nu îi fie jenă să îl afișeze. Această vulnerabilitate , probabil, favorizează depășirea granițelor dintre catedră și sala de clasă. Profesorii buni, cei cu adevărați talentați, nu se vor jena să se prezinte copiilor ca oameni, cu tot ce presupune asta, cu frumuseți, cu exaltări, dar și cu frământări, cu remușcări. Consider că un profesor trebuie să aibă capacitatea de a-și cere iertare elevilor, atunci când, într-un fel sau altul, a eșuat.
Revenind la ideile formulate anterior, ar mai fi ceva de precizat. Un adevărat dascăl de română cu vocație a ales să profeseze această meserie pentru că, adânc în sine, a trăit vraja cuvântului, mirarea verbului, pentru că iubește cărțile, pentru că s-a descoperit pe sine prin ele și pentru că a considerat că aceasta e forma prin care se poate exprima el cel mai bine. Cu siguranță, în societatea actuală, există și alte motivații. Pe acestea refuz să le cunosc, refuz să vorbesc despre ele. Fiecare va da socoteală pentru talantul lui și pentru cum s-a investit prin el. Mi-aș dori mult ca unii din elevii mei, stârniți cu adevărat de lectură (am întâlnit câțiva) să treacă pasiunea în vocație. Ar mai fi o șansă pentru copiii noștri și pentru copiii copiilor noștri.
Conținuturile învățării sunt grupate în două domenii:
I. LITERATURĂ
II. LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă pentru fiecare an de studiu. În clasa a IX-a dominanta este LITERATURA ȘI VIAȚA. Domeniul Literatură propune trei module:
1. FICȚIUNE LITERARĂ;
2. FICȚIUNE ȘI REALITATE;
3. LITERATURĂ ȘI ALTE ARTE.

La capitolul Ficțiune literară se recomandă studierea unor grupaje tematice, urmărind tratarea diferită a unor teme literare din punct de vedere al concepțiilor și al atitudinilor exprimate, al modalităților de expresie și al redacțiilor pe care textele le provoacă cititorilor. Temele propuse de programa școlară sunt: la alegere
Adolescența sau Joc și joacă
Familia sau Școala
Iubirea sau Scene din Viața de ieri și de azi
Aventură, călătorie sau Lumi fantastice
Confruntări etice și civice sau Personalități, modele, exemple

La modulul Ficțiune și realitate se recomandă studiul unor texte ce nu aparțin ficțiunii literare, astfel încât aceste să se înscrie în categoriile: texte memorialistice, texte epistolare, texte jurnalistice, texte juridic-administrative sau științifice, texte argumentative.
Al treilea modul, Literatură și celelalte arte (Literatura și cinematografia) ,este foarte apreciat atât de elevi, cât și de profesori. Multe opere literare sunt ecranizate desăvârșit și vizionarea lor este un real beneficiu pentru elev. De asemenea, programa permite studierea unor filme care să fie în acord cu tematica textelor literare abordate la clasă. Un fapt major pe care vreau să-l semnalez aici este colaborarea cu Trupa de teatru Iosif Vulcan din Oradea. În anul școlar 2009-2010 trupa a prezentat mai multe spectacole excepționale, de o calitate remarcabilă: Maitreyi de Mircea Eliade, Salonul nr. 6 de Cehov, Mantaua de Gogol, Tot mort, tot mort? de Mark Twain, Menajeria de sticlă de Tennessee Williams, Pescărușul de Cehov, Uciderea lui Gonzago de Yordanov etc., piese pe care le-am vizionat împreună cu elevii și care au contribuit foarte mult în determinarea pentru lectura serioasă, profundă. Intenționez ca și în anul școlar 2010-2011 să particip cu viitorii elevi de clasa a IX-a, dar nu numai, la spectacolele trupei Iosif Vulcan, unde elevii pot aprecia teatrul de calitate.
Partea a doua a programei este rezervat Limbii și comunicării, noțiunile de limbă fiind adaptate tematicii abordate la primul capitol, ele fiind instrumente cu ajutorul cărora textul poate fi analizat, interpretat, comparat etc. Un punct important pentru studiul lucrării de față, îl constituie noțiunile literare, conceptele operaționale pe care elevii trebuie să și le însușească. Astfel, în funcție de cele trei module propuse, se au în vedere următoarele concepte operaționale: pentru Ficțiune literară : gen literar, specie literară, temă/motiv/idee literară, viziune despre lume și viață, procedee artistice, moduri de expunere, instanțe ale comunicării artistice, registre stilistice, comunicare artistică, funcțiile comunicării artistice, valori expresive ale modurilor și timpurilor verbale etc. Pentru Ficțiune și realitate: ficțiune/imaginative/inventive, realitate/adevăr, eu ficțional/eu real, text ficțional/text nonficțional etc. Pentru Literatură și alte arte: literatură/cinematografia, scenariu, regie, coloană sonoră, ecranizare, conflict, momente de tensiune dramatică, actor, interpretare (joc scenic) etc. (Anexa 1). Având în vedere cele trei componente, mi-am propus ca, la fiecare temă studiată, să am în vedere 2-4 opere ficționale, 1-2 texte de granițe și vizionarea unor filme/episoade în acord cu tematica studiată. Toate temele sunt interesante și, având în vedere că se urmăresc etapele majore ale devenirii umane, am decis să abordez la clasă majoritatea temelor, chiar dacă unele sunt la alegere sau la opționale. Minimum de texte abordate la clasa este în programă de 8-10 opere literare. Probabil, voi depăși întotdeauna acest număr minimal, fixându-mă în jurul a 14 -15 texte literare citite integral și fragmente de text la modulul Ficțiune și realitate. Niciodată nu m-am cramponat că e prea mult. Important era să începem și, după un timp, lectura curge de la sine. Cei mai mulți elevi pornesc și termină cu entuziasm, pentru că au intrat în clasa a IX-a cu câteva cărți citite, cu un fel de deprindere. Alții pornesc mai greu, dar, la final de an școlar, au dobândit o pasiune frumoasă. Puțini sunt cei care nu se îndeletnicesc cu cititul nici la sfârșit de an școlar, dar au și aceștia de câștigat, deoarece, în urma atâtor discuții interesante care au loc pe parcursul unui an școlar, ceva se depozitează, sămânța a fost semănată.