Aspecte ale procesului instructiv-educativ în centrele de educație incluzivă

ASPECTE ALE PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN
CENTRELE DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ

Oricare ar fi definiția fericirii, pe care toți o căutăm, dimensiunea ei cea mai importantă este aceea a integrității persoanei noastre și a unor raporturi echilibrate care să ne conducă la realizarea idealului nostru de personalitate, în contextul progresului socio-uman.
Prinși în această dorință fundamentală și permanentă, căutăm să interrelaționăm cu persoanele care ne pot garanta această realizare. Rareori ,,avem ochi” să distingem în masa convivilor noștri pe cei care au mai puține șanse de realizare, din cauza unor vitregii ale condiției umane.
Deși ei au nevoie de o asistență specializată, medicală, educațională, instructivă, socială, sunt în permanență în comunicare și interrelații noi, pregătindu-se nu pentru o comunitate închisă – numai a lor – ci pentru o viață socială normală în care, înainte de toate, trebuie respectată demnitatea umană. Deficientul nu este bolnav în sens clinic, nu este anormal, ci un individ cu o personalitate specifică în sfera mare și diversă a normalității care tinde spre normalizarea deplină, având șanse majore de a o obține în condițiile unei educații specializate. Prin urmare, deficientul trebuie considerat o persoană care, chiar dacă nu dispune de o integritate biopsihică, nu este un bolnav în sens patologic, ci prin efectul deficienței are tendința să-și construiască o personalitate decompensată. Această persoană, printr-o disfuncție a uneia dintre structurile de bază, prezintă un echilibru instabil manifest sau potențial, astfel că, la o anumită intensitate a solicitărilor sau a stresului extern sau intern, poate reacționa prin tulburarea echilibrului și printr-un grad oarecare de inadaptare la condițiile de viață.
Atitudinea umană și științifică față de deficienți trebuie să fie de o mai largă comprehensiune, de ocrotire, de respect al demnității și ajutorarea lor, prin mijloace educaționale specifice, pentru o compensare și o dezvoltare a personalității cât mai aproape de normalitate.
Una dintre obiectivele cheie ale educației copilului cu CES este educația pentru bucuria de a exista. O altă dimensiune a actului educațional este reeducarea noastră permanentă, pentru a corespunde necesităților supreme ale modelării personalității copilului. Cel mai important lucru este convingerea că, printr-o bună organizare a procesului educațional, capacitatea de a rectifica urmările accidentului intervenit în existența copilului, este practic fără limite. Numai cei care nu-și dau seama de acest lucru se resemnează. Și, firește, câștigă cei care știu să lupte cu o profundă convingere în forțele umane.
În centrele de educație incluzivă, activitățile educaționale urmăresc realizarea unor sarcini speciale, care derivă din specificul deficiențelor asociate ale elevilor din aceste școli. Funcția terapeutică a actului educațional se definește ca funcție de echilibrare a personalității decompensate.
Fiecare din laturile sau părțile componente ale procesului educației, își găsește corespondențe în tehnicile de terapie educațională, ceea ce pare a demonstra faptul că, direcțiile în care se poate întreprinde influențarea sistematică a elevului, sunt și cele care condiționează restructurarea sa în situații de deficit funcțional, termenii clasificării tematice denumind în ultimă analiză, componentele oricărui demers de construcție și reconstrucție a persoanei.
Programul activităților de organizare a cunoașterii are următoarele obiective instructiv – educative:
• Consolidarea, completarea, sistematizarea cunoștințelor în vederea ridicării nivelului general al performanțelor școlare prin tehnologii instructiv – educaționale adecvate particularităților colectivului de elevi și prin cultivarea unei motivații superioare față de învățătură.
• Lărgirea sferei de cunoaștere și încorporarea acestor informații în structura cognitivă a copilului în vederea reproducerii ulterioare, a învățării unui material înrudit sau rezolvării de probleme.
• Exersarea învățării inițiale prin lecții de organizare, îndrumare, evaluare a exercițiului.
• Utilizarea informațiilor existente în structura cognitivă a copilului în vederea extrapolării achizițiilor însușite în activitatea de învățare în contexte diferite.
• Înlăturarea ,,decalajului” pedagogic prin organizarea rațională a muncii: activitatea de diferențiere și individualizare a procesului de predare – învățare – evaluare pentru a dezvolta la maximum posibil potențialul fiecărui elev, folosindu-se materiale organizate secvențial.
• Activități de recuperare, individualizare și diferențiere a procesului de învățare, folosindudu-se o tehnologie variată: teme și lecții diferențiale; material de învățare organizate secvențial; programe speciale de compensare și stimulare de natură perceptive – motrică, structurate pe relația limbaj – raționament; fișe de muncă independent de recuperare, de dezvoltare; fișe de învățare programată, de performanțe, etc.
• Activități de cunoaștere a mediului înconjurător și programe de învățare a comunicării sociale.
În procesul educațional la elevii cu CES, dezvoltarea totală a persoanei umane, atât fizică cât și morală, impune un învățământ concret, în care observarea direct a lucrurilor trebuie să înlocuiască cât mai mult posibil, învățarea cu ajutorul cărților. Trebuie să dezvoltăm personalitatea copilului cu CES, să respectăm ceea ce natura a pus bun în el, să fie înlăturată orice barieră de limbaj, de comunicare, într-un cuvânt, trebuie să se făurească un om capabil să judece de sine stătător.