Cartea, o lume feerică

Cartea, o lume feerică

Profesor pentru învățământul primar: Gherle Amalia Nicoleta
Școala Gimnazială Nr.1 Remetea, județul Bihor

“Nu e alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa
omului zăbavă decât cetitul cărţilor”-Miron Costin; am ales
să începem cu acest citat fiindcă este pe cât de cunoscut, pe
atât de sugestiv; cititul ne este familiar de la vârste fragede,
încă din copilărie când părinții sau bunicii ne fac
cunoștință cu minunata lume a operelor literare, se continuă cu
propria lectură din ciclul primar (o lectură inocentă),
finalizându-se cu lectura conștientă, asumată (maturitate), deci
este esențial să ghidăm pașii micilor cititori spre opera
literară(cărți). Literatura pentru copii începe cu literatura
populară, cu basmul şi cu poveştile -cele mai îndrăgite specii
literare din literatura pentru copii-continuă cu legenda, snoava,
apoi cu creaţiile lirice, populare şi culte, cu povestiri şi
romane cu tematică dintre cele mai variate.O carte pentru copii
trebuie să fie pe gustul copiilor. Literatura pentru copii trebuie,
evident, să educe copilul, dar nu în sensul unui conformism
tălâmb ci, dimpotrivă, în spiritual unei integrări creative în
paradigm societății, iar dintr-o carte bună pentru copii nu
trebuie să lipsească lustrațiile. Personajele sunt „fiinţe de
hârtie”, cum le numea Roland Barthes, trăiesc numai în lumea
ficţiunii, nu au consistenţă, dar mimează realitatea,„Ce mă
chinuie într adevăr la scrierea unei cărţi – mărturisea M.
Preda – este începutul şi finalul. Cărţile mele sunt
construite în jurul unui personaj căruia trebuie să I găsesc o
intrare în lume şi o ieşire, care să atragă atenţia” (Preda,
1979, pag.56). Literatura pentru copii oferă micilor ei
cititorii/ascultători (clasa pregătitoare) un univers propriu de
cunoaştere, în care copilului i se relevă propriile năzuinţe
şi aspiraţii, îi satisface nevoia de investigaţie şi
curiozitatea specific vârstei, conducându-l cu paşi mici, dar
siguri, spre o cunoaştere profundă a omului şi a lumii ce-l
înconjoară. Prin lectură, copiii cunosc nu numai creaţiile
literare dedicate lor, ci ş creaţii care prin valoarea lor
artistic şi prin mesajul lor profund uman interesează şi pe
adulţi. Lectura îndeamnă la introspecţie, angajează valori
formative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al
cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura (cărţi ,
reviste, ziare, diverse publicaţii), reprezintă una dintre cele
mai răspândite şi intense activităţi ale omului modern. Lectura
este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între
oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj.
Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie
îndrumat şi supravegheat de dascăl şi familie.
Pentru a avea impactul pe care îl dorim textele literare pentru
copii ar trebui să aibă un mesaj discret, îmbrăcat în emoție,
în care copilul să se identifice cu personajele. Dacă ne gândim
mai bine, realizăm că elevii, copiii noștri nu vor să audă în
text sau la finalul lui cât de important este să fii curajos sau
responsabil. Ei vor ajunge la concluzia respectivă printr-un proces
interior, neimpus de nimeni, nici măcar de autorul cărții.
E nevoie acum de un ingredient special pentru a ține copiii
conectați la drumul cunoașterii. Rolul profesorului, aflat în
era tehnologiei, este de a aduce în clasă acea literatură care
vorbește limba generațiilor actuale și răspund marilor
căutări. Oana Moraru spunea în „Copilul tău citește” că
„un manual bun sau un plan de lectură acasă ar trebui să
pornească de la marile întrebări ale copilului și să îl
inspire în căutarea acestor planuri motivaționale.”
La vârsta copilăriei și adolescenței cărțile sau textele
literare pe care le recomandăm și le folosim la clasă ar trebui
să surprindă exact preocupările lor de viață: cum se
consolidează o prietenie, ce faci când ești respins, cum le
privesc băieții pe fete și invers, cum trecem peste greutăți,
ce înseamnă „a manipula”, cine îți influențează alegerile,
ce este moartea sau dacă suntem singuri în univers.
Un învățător bun își va alege singur textele literare, dincolo
de sugestiile din manual, iar un profesor de liceu ar trebui să
aducă în clasă texte care să incite la dezbateri, să
stârnească curiozitatea și să stimuleze conversația
inteligentă și creatoare.
Dacă vrem să alfabetizăm copiii, trebuie să facem mai mult
decât să-i învățăm să citească. Înseamnă să le formăm
mintea și cel mai accesibil mod este să folosim lectura
explicativă. O minte antrenată este o minte capabilă să vadă
dincolo de contexul lecției. Copilul analizează critic, compară,
reorganizează și vine cu soluții. Pentru că analfabetismul
funcțional înseamnă, printre altele, să primești de-a gata
știrea, articolul, oferta sau romanul și să nu ai capacitatea de
a gândi, de a depăși schemele rigide de interpretare a datelor.
E important să ne învățăm elevii să citească în mod
conștient și lectura explicativă, deși e o metodă
tradițională are șansa să revitalizeze sistemul nostru de
educație.

Bibliografie:
• GoiaVistian.Literatura pentru copii şi tineret – pentru
institutori, învățători şi educatoare. Cluj-Napoca: Editura
Dacia Educaţional, 2003;
• Manolescu Nicolae, Istoria critică a literaturii române.
Piteşti: Editura Paralela 45,2008
• Preda Marin, Imposibila întoarcere, Bucureşti, Editura
„CarteaRomânească”, 1979;
• Tomașevski B.,Teoria literaturii. Poetica, Editura Univers,
1973.