Căutând soluții

Căutând soluții...
„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va depăși interacțiunea umană. Lumea va avea o generație de idioți” (Albert Einstein).
În ultima vreme, în învățământul românesc, s-au luat multe măsuri, parcă, pentru a ajunge la premoniția lui Einstein.
Veți spune: ce o interesează pe doamna asta, cine este ea să dea sfaturi sau să facă observări și observații?
Voi răspunde, tot retoric, cu un citat din Steve Jobs: „Nu are sens să angajezi oameni deștepți și să le spui ce să facă. Angajezi oameni deștepți ca să-ți spună ei ce să faci” (sursa www.unioncont.ro)
Stimați cititori ai acestor rânduri, este necesar să ne implicăm, să dăm soluții. Soluții care se nasc din practica zilnică la clasă. Noi, cadrele didactice, știm cu adevărat care sunt verigile slabe în bunul mers al învățământului românesc. Să nu fim nepăsători cu viitorul copiilor noștri!
Elevii sunt foarte atenți la drepturile pe care le au, speculează și profită de acestea, unii, însă nu aveau nevoie de ele fiindcă ei sunt disciplinați și silitori din conștiință și bun-simț.
Este adevărat că nu există vreo țară care să fi descoperit rețeta ideală de a face educație în școli. Totuși a lua, ce este bun și adaptabil la nevoile prezentului nostru, s-ar putea! Ne trezim de multe ori cu adevărate aberații în legislație sau în ceea ce privesc documentele, cerințele către cadrele didactice.
Să nu se spună „nu avem bani” fiindcă multe lucruri bune pe lumea această se fac fără bani, doar cu o bună gospodărire a lor.
Multă vreme ministerul avea în titulatura sa doar cuvântul „învățământului”, ceea ce induce ideea că educația nu are ce căuta în școli. Degeaba avem tineri care cunosc tabla înmulțirii și mai și câștigă premii și medalii la olimpiade dacă nu sunt formați ca buni cetățeni, dacă nu li se pretinde să dovedească în același timp trăsături de caracter absolut necesare unei vieți civilizate. Li s-a inoculat ideea că a te apleca să iei hârtia căzută sub bancă este o umilnță, că există femei de serviciu care trebuie să măture. Da, doar că a sta cu mizeria sub bancă până la ora 14 este o sfidare a vieții, a colectivității. Tu, cadru didactic, nu ai voie să-i ceri acest lucru, fiindcă apar voci ale părinților care îi susțin pe elevi. Pentru mine acest lucru arată o lipsă de educație la nivelul elevului pentru că acasă nu a fost învățat altfel în familie.
Noul Statut al elevilor pune capac la multe lucruri. Anul acesta toți copiii stau în ore cu telefoanele, mai mult sau mai puțin ascunse în bancă, joacă jocuri cu mașini, muște etc. Nu sunt atenți, habar n-au pe ce lume trăiesc, parcă îi trezești din somn. Toate aceste distrageri de la actul predării, de la viața reală, îi buimăcesc. Eu mă îngrozesc iar ei știu că nu am voie să ridic tonul, să-i supăr în veun fel, să le pun note mici. Doar ei au dreptul să jignească pe prfesor, să deranjeze ora, să-i deranjeze pe colegii lor atenți și conștienți.
Indiferent câte reportaje se dau pe posturile TV, nu vor îndrepta nimic în învățământ și educație fiindcă întotdeauna este vinovat cadrul didactic. Câte umilințe a suportat cadrul didactic până a izbucnit violent nu verifică nimeni. Și noi ne întrebăm ce se vrea de fapt? Să dispărem, să fie aduși, cum sugera cineva la un post de radio, profesori străini plătiți din fonduri europene, deci să se facă mai multe economii pe seama unui sector de viață absolut necesar!?
Se vorbește despre programe și manuale. Manualele de pe care se lucrează acum la gimnaziu sunt vechi de douăzeci de ani, conțin informații care nu mai corespund realității, adevărat! Aceste manuale arată un lucru cel puțin ciudat: se spune că generația acestor ani este mai inteligentă decât cea trecută, atunci cum se explică că celor de acum trebuie să le pretindem să știe mai puțin!? Programa este aerisită sau aerată? Uneori le spun elevilor că pe mine m-ar jigni faptul că eu, generația nouă, trebuie să fac mai puțin cu mintea mea decât generația „ expirată”.
Pe de altă parte, deși pentru un bagaj de cunoștințe diminuat, copiii din toate ciclurile petrec prea mult timp în spațiul școlii: fără aerul, fără spațiul, fără hrana necesare. Acest timp ptrecut în spații închise îmbolnăvește copiii, mulțumește părinții, nevrozează cadrele didactice.
Știu nu există libertate deplină, nu putem face cum și ce vrem, măcar să ne facem iluzii. De aceea elevii ar trebui să aibă ore obligatorii mai puține, program de doar patru ore pe zi, după care să-și aleagă activități plăcute pe care să le desfășoare în cluburi, sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate. Cine are curiozitatea să cunoască viața din școli, ar trebui să participe ca observator la cursuri măcar o săptămână, să înțeleagă de ce elevii, profesorii sunt depresivi și agitați.
Citind cele scrise aici, unii vor comenta: ce să fac cu copilul, dacă eu stau la serviciu zece ore?! Ce făceam și noi, cu cheia de gât știam că avem de făcut teme, singuri, că trebuie să spăl farfuria în care am mâncat, etc. Acum copiii sunt robotizați, părinții nu au timp (culmea, sunt atâția părinți șomeri și copiii n-au de cine să fie educați și îngrijiți!)
Elevii români nu înțeleg ce citesc! Așa este fiindcă nu citesc, nu-și pun întebări, nu sunt curioși, în sensul bun al cuvântului. Dacă citesc cerința unui exercițiu, și nu înțeleg un cuvânt, ei nu caută sensul acestuia. Deși au tableta, telefonul, internetul la îndemână!
Nu le place să facă mișcare, sunt aruncați în mașini dimineața la venirea la școală și la plecarea de la școală. Părinții discută cu ei doar ce notă au luat, ce-a zis profesoarea de ..., fără a le povesti cât de mult are de lucru, dar își va face timp să meargă la o alergare, o partidă de fotbal (tată-fiu). Fetele, încă de la vîrste mici, seamănă cu mamele lor, purtând bijuterii, coafuri, haine copiate. Normal că, o profesoară pe care o doare sufletul, văzând aceste imitații mignone, vrea să aducă o corectare, dar nu poate face acest lucru fiindcă nu ai voie să te legi de felul cum arată un copil.
Nici tehnologia nouă nu este pe deplin apanajul noii generații, sunt elevi care, rugați să-și redacteze temele la calculator, habar n-au să folosească programul Word.
În schimb au sute de „prieteni” pe facebook. Ce înțeleg ei prin prietenie este greu de înțeles.
Lipsa de organizare este o altă cauză a atmosferei stresante din școli, nu știm când începe anul școlar, ne îndoim când se termină, simulări peste simulări, concursuri cu sutele, hârtii cât muntele.
Peste toate acestea lipsa de moralitate! Vorba aceea „o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!”
Armanu Livia/Școala Gimnazială Nr 2 Piatra-Neamț