Școala noastră-școală prietenoasă

Filozofia care stă la baza incluziunii educaţionale este aceea a recunoaşterii tuturor copiilor ca resurse şi implicit recunoaşterea diversităţii interindividuale în activitatea educaţională.
În educaţia de tip incluziv responsabilitatea integrării educaţionale este a şcolii care, recunoscând deversitatea nevoilor şi intereselor educaţionale ale copiilor, îşi adaptează resursele în funcţie de aceste particularităţi.
Principiul care fundamentează practica educaţiei incluzive este principiul educaţiei pentru toţi.
În Declaraţia de la Salamanca (1994) se spune că: ,,Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creează comunităţi primitoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă educaţie pentru toţi; mai mult ele asigură o educaţie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăţesc eficienţa şi, până la urmă, chiar şi rentabilitatea întregului sistem de învăţământ.”
Considerăm că Şcoala Gimnazială Beica de Jos este o astfel de ,,şcoală obişnuită”, cu o orientare incluzivă, deoarece în ea învaţă atât români, cât şi maghiari şi rromi.
Deasemenea în şcoala noastră învaţă şi elevi cu dizabilităţi (fizice şi psihice). Deşi nu deţinem un psiholog şcolar, fiecare cadru didactic îşi foloseşte cunoştiinţele psihologice din facultate şi cooperează pentru o bună învăţare şi integrare a acestora. Colegii îi ajută, îi transportă şi susţin în orice activitate.
Fiecare copil al şcolii este înţeles ca un participant activ la învăţare şi predare, este sprijinit să înveţe şi să se dezvolte interacţionând cu ceilalţi.
Între profesori, managerii şcolari, părinţi, elevi şi toţi ceilalţi membrii ai comunităţii există o strânsă legătură. Astfel şcoala noastră facilitează succesul învăţării pentru toţi copii, indiferent de etnie, posibilităţi intelectuale, materiale.

1. Care ar trebui să fie priorităţile în vederea implementării unor practice incluzive în şcoala în care îmi desfăşor activitatea?
Şcoala noastră este permanent preocupată de eliminarea totală a abandonului, includerea tuturor copiilor indiferent de etnie, sex, situaţie economică, posibilităţi de învăţare, în sistemul de învăţământ.
Astfel ne-am propus mai multe priorităţi în vederea implementării unor practici incluzive:
o înţelegere reală a ceea ce este incluziunea, definirea procesului ca atare şi nu numai o simplă plasare a copiilor împreună;
să favorizăm un climat de sprijin flexibil şi răspunsuri creative la nevoile/cerinţele individuale;
recunoaşterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a şanselor cu aranjamente clare pentru implementare, fundamentare şi monitorizare;
să ţinem cont de principiile incluzivităţii;
să asigurăm admiterea copiilor cu cerinţe educative speciale în structuri educative şi să ofere o orientare pozitivă şi cu sensibilitate;
să lucrăm în colaborare cu autorităţile locale şi agenţiile pentru a identifica barierele posibile şi să ia în considerare cum pot fi mai bine depăşite;
să implicăm întregul personal al şcolii şi al comunităţii locale în practici educative legate de dezvoltarea incluzivă a şcolii;
să abilităm accesul personalului la ocazii de dezvoltare profesională care să sprijine dezvoltarea unor practici incluzive;
să oferim elevilor activităţi extracurriculare în care să lucrăm nu doar cu dimensiunea raţional-intelectivă a elevului, dar şi cu cea afectivă, motivaţională, atitudinală şi socială.

2. Care sunt cele mai însemnate obstacole care trebuie depăşite şi cum pot fi ele depăşite?

În şcoala noastră numărul copiilor cu probleme speciale este mic, dar există un număr mai mare de minortăţi de etnie rromă (78%-din totalul copiilor). Dintre aceştia, aproximativ jumătate fac parte din familii dezorganizate, cu situaţie economică scăzută, fără studii medii.
Unul dintre obstacole ar fi lipsa unui mediator şcolar, care să reprezinte o legătură strânsă între familie şi şcoală, lipsa unui psiholog şcolar care să susţină elevii cu probleme de comportament.
Alte obstacole ar fi reticenţa unor colegi, părinţi sau copii în a accepta aceşti copii în colectiv şi lipsa unor parteneriate cu instituţii abilitate care să ne îndrume în activitatea noastră.

Aceste obstacole ar putea fi depăşite prin:
Dezvoltarea unei atitudini corespunzătoare a cadrelor didactice, a părinţilor, a copiilor în a căror clasă urmează să fie incluşi copii cu probleme speciale;
participarea cadrelor didactice la diverse cursuri care abordează educaţia incluziva, pentru a se informa şi a şti cum să lucreze cu aceşti copii;
Încheierea unor parteneriate cu instituţii care ne pot ajuta în acest sens.

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI INCLUZIVE ÎN ŞCOALA NOASTRĂ
Un prim pas în implementarea unor practici incluzive în şcoala în care ne desfăşurăm activitatea este sprijinirea unei game largi de activităţi şcolare şi extracurriculare comune. Aici ne referim atât la integrarea romilor cât şi la elevii cu dizabilităţi.
Voi exemplifica câteva activităţi la care am participat pe tema incluziunii:
1. Am participat la concursul naţional interşcolar ,,Diversitate şi egalitate de şanse în şcoala mea” în cadrul Proiectului ,,Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate” finanţat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Inovării. Acest program a avut ca scop educatea spiritului de echipă al elevilor, echipă care să includă toţi copiii, indiferent de etnie, sex sau aspect fizic.
Programul acestui proiect s-a derulat în toate județele țării și a cuprins 2 etape:
• Etapa 1-realizarea unei compuneri cu titlul ,,Școala noastră-școală prietenoasăˮ, unde școala noastră a participat cu un număr de 6 compunetri realizate de elevii claselor V-VIII. În această etapă ne-am calificat pe locul IV pe țară cu echipa din clasa a V-a.
• Etapa 2- cele 15 echipe câștigătoare de la concursul de compuneri au avut de realizat fotografii cu tema: ,,Diversitate și egalitate de șanse în școala meaˮ unde am cîștigat locul III pe țară cu trei elevi din etnii diferite: român, maghiar, rrom.
2. Din octombrie 2014 facem parte din programul ,,Școală după școalăˮ din cadrul Proiectului ,,Incluziune socială și îmbunătățirea condițiilor de viață a romilor și a altor grupuri vulnerabileˮ.
Grupul țintă al proiectului cuprinde 24 de elevi ai claselor I-IV, elevi romi, din familii numeroase și cu situație economică slabă.
Considerăm foarte eficient proiectul în școala noastră, datorită progresului școlar al elevilor, eliminarea abandonului școlar, atragerea de fonduri extrabugetare, eliminarea discriminării elevilor de etnie rromă.
Programul nostru începe cu o activitate recreativă, care este de obicei un Joc de intercunoaștere sau Joc de atenție. Urmează servirea mesei, latură în care am lucrat foarte mult cu colega mea. Datorită faptului că elevii nun dispun acasă de grupuri sanitare, am desfășurat multe activități de educație sanitară (spălarea mâinilor, servirea mesei, folosirea corectă a tacâmurilor și a șervețelelor etc.). Managerul elvețian al proiectului a fost impresionat de activitățile, de efortul desfășurat, cât și de dorința elevilor de a învăța și a aprobat printr-un alt proiect construcția a trei case și 23 de grupuri sanitare în satul nostru.
3. Un alt exemplu de educație incluzivă am realizat în programul ,,Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bunˮ
Am participat la concursul internațional de dansuri ,,Obiceiuri și tradiții localeˮ de la Școala Gimnazială Ibănești cu un grup de 16 elevi (de etnii diferite), concurs la care am obținut locul II, iar cu grupul vocal ,,Urmașele dacilorˮ, grup de fete, am obținut Mențiune.
Prin fonduri extrabugetare am realizat concursuri pe tema sărbătorilor pascale ,,Iepurașul darnicˮ
,,Obiceiuri și tradiții localeˮ-concurs local de decorare a unor costume populere românești, maghiare și țigănești. Fiecare etnie a avut șansa de a-și prezenta obiceiurile și tradițiile întregii școli. Elevii au lucrat pe grupe și individual.
,,Să protejăm mediul înconjurătorˮ activitate tip concurs de realizare a unor afișe colective, de explorare a mediului înconjurător, de plantare a unor flori în grădina din fața școlii.
Este foarte important să semnalăm aici importanţa şi necesitatea activităţilor extracurriculare. Copiii noştrii fac drumeţii şi numără pomi, frunze, bănci. Primăvara vin păsările şi ei pot rezolva chiar probleme.
Tot ceea ce se face în şcoală contribuie la integrarea socială a copilului, fie că are sau nu vreo deficienţă. Jocul socio-dramatic, jocul de rol, reflectat în diferite serbări organizate la nivelul unităţii, îmbogăţesc funcţionalitatea cognitivă a copiilor cu CES, le permit descărcarea de tensiunea nervoasă, îi relaxează, manifestându-se astfel în concordanţă cu posibilităţile lor.
Activităţi ca: întreceri sportive, dansuri, excursii, cumpărături, vizite la muzee, filme, etc. îi creează deficientului un climat de viaţă socială normală. Totodată, el învaţă cum poate fi utilizat timpul liber.