Condițiile desfășurării cu succes a muncii educative în familie

Condițiile desfășurării cu succes a muncii educative în familie

Este cunoscut faptul că numeroase familii reușesc
să facă o educație corespunzătoare copiilor, unele însă nu.
Condiția de bază care asigură familiei succesul în munca
educativă este ca aceasta să fie un mediu sănătos.
O familie unită are o influență educativă mult
mai bună decât una dezbinată. Familia în care părinții sunt
despărțiți, unde copilul este lipsit de ”atmosfera
familială” nu constituie un bun mediu educativ. Dar unitatea nu
se referă doar la componența familiei, ci și la valoarea ei
morală. Educația copilului este asigurată numai dacă parinții
trăiesc în deplină armonie, dacă în familie domnește o
atmosferă de voioșie, de bună înțelegere, de respect reciproc,
de dragoste, de încredere. În asemenea familie, îndrumările care
se dau copilului sunt unitare, hotărârile luate de unul dintre
părinți sunt aprobate și urmărite și de celălalt, aprecierile
pe care le face unul asupra purtării copilului sunt întărite și
de celălalt.
Dimpotrivă, au urmări negative asupra educației
copilului certurile între părinți cu privire la măsurile
educative, atitudinile contradictorii față de comportarea
copilului.
O altă condiție care asigură succesul educației
în familie este autoritatea părinților. Sfaturile date de către
aceștia cu autoritate sunt urmate cu încredere, fără șovăire.
Autoritatea nu se obține însă nici prin daruri sau prin
promisiuni, nici prin pedepse aspre, nici prin bunătate excesivă,
iertând orice abatere a copilului. Autoritatea se bazează pe
respectul pe care-l determină părintele prin exigența din
întreaga sa comportare față de copil.
Atitudinea corectă a parinților față de copii
este o altă condiție pentru reușita educației în familie. În
această privință nu pot fi date rețete valabile pentru orice
împrejurare. Se pot totuși stabili unele direcții de orientare a
unei atitudini corecte. Ca în multe alte cazuri, este bine să se
evite extremele : nici severitate prea mare, nici iubire excesivă,
nici dăscăleală continuă, nici prea mare independență de
timpuriu, nici rigiditate, nici intimitate. Copilul trebuie să
simtă în atitudinea părinților că aceștia îl iubesc, îl
respectă dar că nu-i vor îngădui orice comportare , orice
capriciu.
Când comportarea părinților constituie un exemplu
pozitiv pentru copii, se realizează, de asemenea, o condiție
importantă care asigură reușita educației în familie. Spiritul
de imitație este puternic la copii. În primii ani de viață, ei
imită, în primul rând, pe părinți, pentru că aceștia sunt mai
des în contact cu ei, dar și fiindcă părinții se bucură de
respect și autoritate în fața copiilor.
De aici, grija deosebită pe care trebuie s-o aibă
părinții pentru comportarea lor. Nimic nu scapă neobservat de
ochii copilului. El înregistrează ceea ce vede și caută să
imite. Părinții educă pe copii nu numai prin ceea ce le spun cu
intenția de a-i îndruma sau prin ceea ce le arată dinadins pentru
a fi efectuat și de copii. Părinții îi educă prin intreaga lor
comportare.