Cum comunicăm cu elevii pentru a obţine o activitate şcolară cât mai bună

Fiecare dintre noi ştie că noţiunea de comunicare umană are o
multitudine de forme pe care le folosim în functţie de vârsta
copiilor pe care-i educăm.
Eu sunt profesor de informatică la un liceu cu profil pedagogic
unde sunt elevi de toate vârstele, de la grădiniţă pană in
clasa a 12-a, unde pe lângă specializarea pedagogică mai există
şi matematică informatică şi filologie. Evident că formele de
comunicare pe care le folosesc sunt diferite, specifice vârstei
elevilor .
Prin diferitele forme de comunicare încerc să atrag elevii spre
disciplinele pe care le predau. Comunicarea umană cunoaşte o
multitudine de forme, diferenţiate in functie de mai multe
criterii. Cele pe care le folosesc se împart astfel:
1.In funcţie de partenerii implicaţi, comunicarea poate fi:
• Interpersonală- În această situaţie emiţătorul şi
receptorul sunt două persoane diferite. Este comunicarea care
operează cu mesaje transmise verbal, nonverbal şi paraverbal.
• în grup mic, esenţială pentru îndeplinirea unor obiective
cum ar fi: creşterea consensului, uniformitatea informaţiilor,
necesitatea ca subiecţii să-şi modifice poziţia în interiorul
grupului, ceea ce le-ar permite să experimenteze situaţii noi şi
să-şi exprime sentimentele.
2. În funcţie de statutul interlocutorilor, comunicarea poate
fi:
• verticală, cand interlocutorii au un statut inegal (de exemplu,
comunicarea profesor – elev);
• orizontală, in situaţiile în care partenerii comunicării au
acelaşi statut (elev – elev, profesor – profesor).
3. După codul utilizat, se poate vorbi de comunicare:
verbală, paraverbală, nonverbală, mixtă, fiind o combinare
de mesaje transmise verbal, paraverbal si nonverbal
4. In funcţie de finalitatea actului comunicării, vorbim de
comunicare:
• accidentală, apare in situaţiile în care emiţătorul se
abate de la scopul iniţial al comunicării, deturnându-l;
• subiectivă, apare din dorinţa, manifestată inconştient, de
descărcare nervoasă, de reechilibrare psihică;
5. În funcţie de capacitatea autoreglării, comunicarea poate
fi:
• bidirecţională, cu feed-back concomitent, emiţătorul şi
receptorul aflându-se în interacţiune directă.
6. După natura conţinutului, comunicarea îmbracă
următoarele forme:
• referenţială (vizează transmiterea unui adevăr ştiinţific
ce face obiectul expres al comunicării (de exemplu, comunicarea
didactică);
• operaţional - metodologică (urmăreşte înţelegerea
adevărului şi prezintă modul in care trebuie acţionat din punct
de vedere cognitiv, practic pentru a descifra adevărul transmis);
• atitudinală (comunicarea care pune în valoare mesajul,
situaţia comunicării şi partenerii implicaţi).
Dintre greşelile de comunicare care pot să apară amintim:
a) Tendinţa de a judeca, de a fi de acord sau nu cu
interlocutorul. Există persoane care sunt convinse că elevii vor
adopta un comportament adecvat numai dacă vor fi criticaţi sau
etichetaţi;
b) Oferirea soluţiilor, prin sfaturi sau intrebări adresate
într-o manieră agresivă, autoritară şi cu o tentă evaluativă;
c) Recursul la ordine care duc la scăderea stimei de sine a
elevilor;
d) Ameninţarea prin care se transmite mesajul clar că
persoana cu care se comunica va suporta consecinţele unui eventual
comportament neadecvat;
e) Moralizarea, prin formulări de tipul: „ar fi cea mai mare
greşeală dacă…” etc.;
f) Evitarea abordării unor probleme: „mai bine hai să
vorbim despre…”;
g) Impunerea propriilor argumente.
Specific materiei pe care o predau este faptul că folosesc ca
mijloc de comunicare la clasele mari Internetul pentru verificarea
anumitor teme sau lucrări pe care le primesc de la elevi pe
e-mail, comunicarea folosind grupul clasei la care sunt
dirigintă, comunicarea si dezvoltarea anumitor deprinderi folosind
calculatorul mai ales pentru dezvoltarea creativităţii la clasele
mici prin realizarea de desene în aplicaţia Paint sau de
prezentări Power Point, formarea deprinderilor de căutare a
informaţiilor folosind Internetul, dezvoltarea creativităţii
copiilor lucrând la anumite proiecte şi ceea ce este foarte
important lucrul în echipă.
Consider că a fi dascăl este în primul rând capacitatea de a
înţelege fiecare elev, capacitatea de a lucra diferenţiat cu
fiecare clasă folosind metode specifice vârstei elevilor şi acest
lucru se face numai printr- o comunicare cât mai bună.
Deasemenea consider că pentru îmbunătăţirea relaţiilor
dintre profesori-elevi, respectiv a relaţiilor elev-elev o mare
importanţă o are counicarea care are loc în timpul
activităţilor extraşcolare pe care ar trebui să le organizăm
cât mai des, prin care elevii se integrează mult mai uşor în
colectivele claselor, se realizează închegarea colectivului
clasei, de aceea consider că sunt foarte utile şi activităţile
din săptămâna Şcoala Altfel.