Dascăl în România - debutul în sistem

Dascăl în România - debutul în sistem
Duca Mariana
Școala Gimnazială nr. 1, Dobrotești, Teleorman

A fi dascăl ! Ce nobilă idee... A munci la catedră, a lucra cu puii de om ce stau cu ochii ațintiți asupra ta, ajutându-i să evolueze, să-și desăvârșească educația, să-și formeze caracterul.
Așa pornește în carieră un absolvent al studiilor pentru educatori, învățători, institutori sau profesori. Cu acest gând frumos, cu speranțe și vise, cu un optimism aproape nestăvilit pleacă la drum și se apucă de treabă. Totul pare ușor de realizat, pare ceva care merge de la sine dar greul abia începe...
În urma absolvirii atâtor studii și sesiuni,te așteaptă un examen de titularizare (... sau netitularizare?!) ale cărui subiecte mai mult sau mai puțin alambicate îi lasă pe unii mască și îi face să iasă din sală înainte să aștearnă vreun cuvânt pe „ adorabila ” coală albă. Îndrăzneții care se apucă de scris, după ce se concentrează pe fiecare cerință, schițează un brainstorming pe ciornă și scriu și scriu cât pot de mult și de bine – ce bine că degetele deja au niște bătături serioase din timpul facultății, că instrumentul de scris aleargă vesel, chiar dacă mâna amorțește din când în când! „ Oare al câtelea din viața mea este acest examen?!” – își spune - “Ar fi fost o idee să le număr… dar lasă.. ” Recitește lucrarea, face niște completări și corectează câte ceva... ,,Doamne-ajută!”
Dosare, acte,drumuri, ședințe publice, interviuri, portofolii și altele... toate au trecut, le lași in urmă și privești înainte cu speranțe înnoite.
Examenul a fost o reușită, cu chiu cu vai ți-a surâs norocul și ai obținut un post. Urmează să dai piept cu directorul școlii: poate fi un om destul de morocănos și rece, supărat pe viață... poate fi un om deschis și cald, cu spirit de lider. Cunoașterea colegilor este următoarea etapă: dați mâna, faceți prezentările, schimbați câteva zâmbete sincere și câteva replici politicoase. Se desfășoară câteva discuții, câteva ședințe organizatorice. Împreună veți forma o echipă constructivă.
Cel mai frumos moment: pășești în sala de clasă, lași alte lucruri în urmă. Aici începe magia, când vii la catedră, saluți și ți se răspunde la salut. Glasuri firave, glasuri îndrăznețe, glasuri inimoase te întâmpină. Privești în față, vezi mai multe perechi de ochi de toate culorile, vezi inocență, curiozitate, sensibilitate. În acest moment știi că se așteaptă ceva de la tine, știi că destinul tău profesional a intrat în linie dreaptă.
Pe chipurile acestor copii vezi o întreagă lume, zâmbetele lor îți amintesc de propria copilărie, de învățătoarea ta, de profesorii tăi, îți amintesc pentru ce ai intrat pe ușa aceea, care e crezul tău și ce dorești să realizezi: „Să facem prezentările...”