Dezvoltarea creativității preșcolarului în cadrul activităților extracurriculare

Dezvoltarea creativității preșcolarului în cadrul activităților extracurriculare
Prof. Cantacuz Alina

Formarea și dezvoltarea unei personalități autonome și creative începe din grădiniță, cu grupa mică. Socializarea care se urmărește ca fundament în activitățile desfășurate se împletește cu necesitatea construirii unui grup de copii omogen, dar în același timp și diferit, tonul fiind dat de caracteristicile psiho-fizice ale fiecărui educabil. Alături de acestea educatorul are datoria morală de a ajuta la dezvoltarea creativității, acel fenomen care mobilizează într-o sinteză magică, întreaga personalitate a copilului, cu tot ce are ea maibun în plan intelectual și nonintelectual (Munteanu, 1997).
Creativitatea științifică și tehnică presupune o fază de pregătire în știință de durată lungă și aptitudini specifice: pentru primul tip- aptitudini verbale și spațiale; pentru cel de-al doilea tip- aptitudini senzorio-motorii și perceptiv-spațiale. Individul cu o creativitate de natură științifică formată abordează legi generale ale fenomenelor, iar cel cu o creativitate tehnică construiește instrumente și modalități de valorificare a legilor (Popescu, 2007).
Creativitatea artistică, concretizată în creativitate literară, muzicală, din arte plastice, scenică, presupune o altă serie de calități, precum: gândire simbolică, memorie auditivă, imaginație bogată, vocabular dezvoltat, originalitate figuri de stil; discriminarea înălțimii, intensității și duratei
sunetelor muzicale, simțul ritmului, memorie tonală, auditivă, profunzime în trăiri; spirit de observație, acuitate vizuală, simțul lumii și al culorii, al proporției și al ritmului, al formei și al volumului, dexteritate manuală; cultură generală, dicției, expresivitatea în limbajul verbal și gestual, capacitate de autoinducere și exprimare a emoțiilor (Popescu, 2007).
Activitățile extracurriculare întră în domeniul educației nonformale. Aceasta reprezintă totalitatea acţiunilor extra-para-peri şcolare, organizate, structurate şi
instituţionalizate, cu efecte formative, dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ (Bontaş, 1998). Se concretizează într-o educaţie complementară pentru elevi, suplimentară pentru cei care şi-au întrerupt studiile, de substituţie, pentru cei analfabeţi (Jinga, 2008). Ele îmbină armonios dezvoltarea competențelor preșcolarilor cu dezvoltarea creativității lor. Din gama largă de exemple, ne vom opri doar asupra activităților cu caracter ecologic, subliniind
modul prin care acestea vin în întâmpinarea nevoii de dezvoltare
a cretivității copiilor.
Activităţile cu caracter ecologic, în cadrul educaţiei non-formale pot lua următoarea formă:
a) acţiuni de selectare a deşeurilor pe cele patru categorii: hârtie, plastic, baterii, electrocasnice, în cadrul spaţiilor şcolare, instituţiilor locale;
b) activităţi de ecologizare a spaţiilor publice din şi în afara comunităţii locale;
c) activităţi de plantare de pomi, flori, plante;
d) activităţi de protejarea a animalelor fără stăpân;
e) activităţi de promovare cu mesajul: Protejaţi natura;
f) concursuri cu temă ecologică
Rolul lor constă în caracterul practic pe care-l conţin, dezvoltând în special comportamente pozitive faţă de mediu, prin acţiuni directe cu acesta. Educatul implicat poate să-şiînsuşească pe o durată mai lungă de timp noţiuni şi acţiuni de protecţie, realizându-se astfel mult dorita educaţie
peramentă şi autoeducaţie.
Acțiunile de selectare a deșeurilor pe cele patru categorii presupun înainte o discuție cu preșcolarii. Atunci cadrele didactice pot suscita gândirea copiilor privind spațiul în care
în grupă vor fi depozitate, cum anume se va realiza depozitarea și cum pot ei implica părinții în acțiunea de ecologizare și acasă. Printr-un brainstormig, prin discuții în cadrul Întâlnirii de dimineață, prin confecționarea de recipiente de selectare, accentul activităților cade și pe dezvoltarea creativității copiilor.
Activitățile de ecologizare a spațiilor publice din și în afara comunității locale conțin și ele elemente specificecreativității. Preșcolarii vor găsi soluții privind: eficientizarea timpului de ecologizare; găsirea împreună cu familiile lor a celor mai defavorizate spații care necesită
curățare; modalități de atragere a cât mai multor participanți la acțiuni. Fie prin discuții cu profesorul, fie prin discuții cu preșcolarii și familiile acestora, avantajul copiilor este acela
că pot împărtăși idei, gânduri, pot rezolva situații de viață reale.
În cadrul activităților de plantare pomi, plante, flori, copiii se manifestă în cadru deschis, prin explorarea și implicarea directă în relație cu mediul înconjurător. Deși există etape de urmat în procesul de plantare, profesorul poate suscitacreativitatea preșcolarilor pe tot parcursul activității: un moment de pauză, în care copiii inventează o poveste despre sâmburele de prun sau despre cactus; crearea de ghivece din material reciclabile; schimbarea versurilor cântecului Țăranul e
pe câmp cu versuri create de ei despre plante, copaci etc.
Găsirea de soluții pentru demararea a cât mai multe activităţi de protejarea a animalelor fără stăpân, presupune iar creativitate și gândire. Produsele muncii lor pot fi afișe, postere, poezii scurte, povești care să sensiblizeze publicul. În același timp copiii implică afectiv și pe ai lor părinți, prin intermediul cărora numărul participanților crește considerabil.
Activităţile de promovare cu mesajul: Protejaţi natura presupun realizarea de pliante cu mesaje ecologice, pe care preșcolarii le împart în spațiile publice. Creativitate în dialogul cu trecătorii, curaj, dezvoltarea activă a limbajului sunt doar câteva din punctele tari ale acestor acțiuni.
O sursă activă pentru dezvoltarea creativității sunt și concursurile cu temă ecologică, ale căror secțiuni pentru preșcolari prespun realizarea de obiecte, pliante, afișe din
materiale reciclabile. Preșcolarii prin interediul activităților practice de realizare a produselor finite cu care participă în cadrul concursurilor conțin un grad ridicat de creativitate. Preșcolarilor li se pot oferi exemple de obiecte, în urma căror ei sau împreună cu părinții creează. Exemplele pot nici să nu fie prezente, întrucât imaginația copiilor la vârste mici este la ea acasă. Rolul obiectelor model stă în structurarea gândirii celor care nu sunt talentați în domeniul artistic.
Activitățile ecologice desfășurate în grădinițe aduc un plus, poate chiar mai mult decât îl aduce o campanie de ecologizare realizată de primăria unui oraș, deși nici acestea nu-s extrem
de întâlnite în rândul primăriilor românești. Plusul este dat de faptul că partenerii grădiniței sunt părinții copiilor, care se pot implica activ, alături de cadrele didactice și de gradul ridicat al dezvoltării creativității pe care-l pot implica.

Bibliografie
Bontaş, I., Pedagogie, All, Bucureşti, 1998.
Jinga, I., Istrate, E., Diga, G., Manual de pedagogie. Manual destinat studenţilor de la departamentele pentru pregătirea personalului didactic, profesorilor şi institutorilor din învăţământul preuniversitar, All, Bucureşti, 2008.
Munteanu, Anca, Dezvoltare și creativitate la vârsta preșcolară, în Dima, Silvia (coord.), Copilăria- Fundament al personalității, București, 1997.
Popescu, Gabriela, Psihologia creativității, Editura Fundației România de mâine, București, 2007.
Stan, C., Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2001.