DEZVOLTAREA IMAGINAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII

Toată lumea recunoaște importanța imaginației în educație, însă nu există programe mari și energice de cercetare centrate pe imaginație. Alcătuim propriile imagini dintr-o gamă largă de teorii și descoperiri ale cercetării existente în lumina propriilor experiențe.
Există seturi de principii ad-hoc care ghidează munca didactică și după care, recunosc, și eu m-am ghidat, precum cel de la concret la abstract, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la manipulare activă la conceptualizare simbolică. Majoritatea educatorilor învață, de-a lungul pregătirii profesionale, că manipularea activă a obiectelor concrete de către copii mici trebuie să preceadă învățarea abstractă sau simbolică. Dar, din punctul de vedere al lui Kieran Egan în cartea ”Predarea ca o poveste”, ”imaginația pare să nu fi avut nicio influență asupra principiilor ad-hoc. Înțelegerea copilului ca un creator energic al imaginilor mentale despre ceva ce nu a experimentat pare să intre în conflict cu înțelegerea copilului prezentat în principiile ad-hoc care sunt atât de influențabile în educație.” Citind cartea, tind să-l cred, căutând exemple pentru întărirea celor spuse de el, în copii cu care am lucrat și în folosirea (chiar inconștientă) a mare parte din aceste principii ad-hoc.
Pentru a îndulci lectura, în a doua parte a cărții propune un model alternativ de predare, numit și ” modelul formei poveștii” cu următoarea structură:
I. Identificarea importanței:
Ce este cel mai important în legătură cu o temă?
De ce trebuie să conteze pentru copii?
Care sunt lucrurile afective pe care le conține și care îi implică pe copii?
II. Identificarea opozițiilor binare (bine-rău, curaj-lașitate, teamă-siguranță, etc)
Care dintre opozițiile binare puternice înglobează cel mai bine importanța temei?
III. Organizarea conținutului în forma poveștii:
Ce conținut înglobează în modul cel mai dramatic opozițiile binare pentru a da semnificație temei?
Ce conținut pune cel mai bine tema într-o formă de poveste?
IV. Concluzie:
Care este cea mai bună modalitate de rezolvare a conflictului dramatic conținut în opozițiile binare?
Ce grad al medierii acelor opoziții ar trebui să căutăm?
V. Evaluare:
Cum poate cineva ști dacă tema a fost înțeleasă, dacă importanța sa a fost pricepută și dacă a fost învățat conținutul?
Și mai bine, în ultima parte, încearcă folosirea metodei în cadrul mai multor discipline (limbă și comunicare, matematică, științe, istorie), folosind explicații ajutătoare. Pe mine a reușit să mă convingă să încerc și alte metode pentru stimularea imaginației și creativității elevilor. De fapt asta ne dorim, fiecare copil să gândească și să se dezvolte în propriul fel și ritm, căutând domeniile în care excelează, nu o gândire unitară (și întrucâtva comunistă).

BIBLIOGRAFIE:
Kieran Egan: Predarea ca o poveste, DIDACTICA PRESS, 2007