Educatie prin muzica

Plecȃnd de la ideea conform cӑreia ṣcoala nu este singurul loc unde poți ȋnvӑța, se contureazӑ o altӑ modalitate de dezvoltare a personalitӑții copiilor, cunoscutӑ ca ṣi educație nonformalӑ.
Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneazӑ o realitate educaționalӑ mai puțin formalizatӑ sau neformalizatӑ, dar ȋntotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educația nonformalӑ cuprinde ansamblul activitӑților ṣi al acțiunilor care se desfӑṣoarӑ ȋntr-un cadru instituționalizat, ȋn mod organizat, dar ȋn afara sistemului ṣcolar, constituindu-se ca o punte ȋntre cunoṣtințele asimilate la lecții ṣi informațiile acumulate informal.
Raportul dintre educația nonformalӑ ṣi cea formalӑ este unul de complementaritate, atȃt sub aspectul conținutului, cȃt ṣi ȋn ceea ce priveṣte formele ṣi modalitӑțile de realizare.

O caracteristicӑ importantӑ se referă la faptul ca educația nonformalӑ se desfӑṣoară ȋntr-un cadru instituționalizat, ȋn afara sistemului ṣcolar, cuprinzȃnd activitӑți extraclasă/extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri ṣcolare, olimpiade, competiții) ṣi activitӑți de educație ṣi instruire extraṣcolare, denumite paraṣcolare ṣi periṣcolare. Cele paraṣcolare se dezvoltӑ ȋn mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitӑțile de perfecționare ṣi de reciclare, de formare civicӑ sau profesionalӑ. Aceste activitӑți evolueazӑ ȋn mediul socio-cultural ca activitӑți de autoeducație ṣi de petrecere organizatӑ a timpului liber ȋn cadrul universitӑților populare, al cluburilor sportive, la teatru, ȋn muzee sau ȋn cluburile copiilor, ȋn biblioteci publice, ȋn excursii, acțiuni social-culturale sau ȋn familie ori prin intermediul mass- mediei, denumitӑ adesea “ṣcoala paralelӑ”.

Educatorului nonformal i se solicitӑ mai multӑ flexibilitate ṣi entuziasm, adaptabilitate ṣi rapiditate ȋn adoptarea variatelor stiluri de conducere a activitӑții, ȋn funcție de nevoile ṣi cerințele educatului. O altӑ trӑsӑturӑ caracteristicӑ este caracterul opțional al activitӑților extraṣcolare, desfӑṣurate ȋntr-o ambianțӑ relaxatӑ, calmӑ ṣi plӑcutӑ, dispunȃnd de mijloace menite sӑ atragӑ publicul de diferite vȃrste. Este o forma facultativӑ de antrenament intelectual care menține interesul participanților printr-o metodologie atractivӑ.

De-a lungul timpului, muzica a ocupat un loc important ȋn societate ṣi, ȋn mod instinctiv, fiecare persoanӑ a apelat la calitӑțile ei curative. Dar, se mai ṣtie cӑ muzica prezinta un rol important ȋn viața fiecӑrui om, deoarece muzica ne poate influența personalitatea, gesturile ṣi modul nostru de gȃndire. Orice individ simte ca educația formalӑ este insuficientӑ pentru satisfacerea nevoilor interioare ṣi apeleazӑ la educația nonformalӑ fӑrӑ ca, de multe ori, sӑ ṣtie ce reprezintӑ.
…”muzica iaşte aceea care ne gâdilă urechile într-un mod plăcut”.

Această amuzantă remarcă a lui I.L. Caragiale, referitoare la muzică, ne duce cu gândul la faptul că muzica “acţionează” şi nu oricum, ci în mod plăcut, benefic, terapeutic. Terapia prin muzică este una dintre cele mai vechi tehnici de relaxare a omului, folosită încă din antichitate şi apare sub această denumire modernă şi atractivă doar în ultimii ani. Premisa de la care se pleacă este relaxarea generală cu ajutorul muzicii. Nu este greu de ghicit de ce muzica a fost aleasă drept metodă terapeutică. De regulă, artele au luat naştere din necesitatea de a exprima într-o formă sau alta o stare interioară, de a înfrumuseţa un obiect util, de a îmbogăţi, uşura, bucura viaţa unui om, deci, de a relaxa. În plus, muzica formează şi dezvoltă diferite deprinderi, abilităţi şi capacităţi. Este cunoscut faptul că, prin mişcare, se eliberează mult din tensiunile psihice, mai ales dacă aceste mişcări sunt realizate aleatoriu, în functie de starea interioară. Se realizează practic o depresurizare psihică, efect mult dorit în cazul copiilor. Pe de altă parte, dacă se pune accent pe redarea liniei melodice într-o anumită formă motrică, cadenţată, care să fie în concordanţă cu ritmul melodiei, se pot forma şi dezvolta deprinderi motrice de bază, se pot implementa concepte precum: durată, ordine cronologică, succesiunea evenimentelor, concepte utile in realizarea activităţilor matematice. Nu sunt de neglijat formarea abilităţilor de comunicare, socializarea, dezvoltarea memoriei şi, nu în ultimul rând, formarea şi dezvoltarea simţului ritmic.

Evaluarea activitӑților desfӑṣurate ȋn cadrul educației nonformale este facultativӑ, neformalizatӑ, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fӑrӑ note sau calificative oficiale. În condițiile extinderii cererilor de pregatire profesionalӑ prin diferite forme de instruire nonformalӑ, existӑ ṣi situații ȋn care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.