IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN EFICIENTIZAREA PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE ÎN EFICIENTIZAREA
PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

Prof.învăț.primar SCHEAU Adriana Ioana
Liceul Teoretic ,,Nicolae Bălcescu’’, Cluj-Napoca

Evaluarea nu este un scop în sine, ci trebuie să
conducă la optimizarea întregului proces desfăşurat în
şcoală. Ea trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte
un proces de autoevaluare. Calitatea presupune mişcare şi de aceea
evaluarea nu trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci
să se refere la o serie de tehnici cât mai diverse. Cunoaşterea
rezultatelor, a criteriilor de evaluare, îi face pe indivizi mai
conştienţi şi îi motivează să se implice în sarcină. O
posibilitate de a spori eficienţa evaluărilor şcolare este de a
muta accentul de pe măsurarea produselor pe constatarea efectelor
acţiunilor valorizatoare şi pe stimularea capacităţii de
autoevaluare. Activităţile de evaluare trebuie proiectate din
perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este necesar ca
evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel
încât să cultive şi să susţină interesul elevilor pentru
studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare. Scopul comun,
de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a
capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent cu schimbarea
viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare
mai mult decât de sancţionare.
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele
şi instrumentele de evaluare şi să le aplice în funcţie de
particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a
strategiilor, metodelor şi instrumentelor de evaluare va pune în
valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al
manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final
vizat fiind formarea, la nivelul individului, a culturii generale,
formarea de abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi
deprinderi necesare integrării sociale a acestuia.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute
(metodele tradiţiona- le şi metodele complementare) constituie
rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele eva- luării,
tipul acesteia, specificul conţinuturilor supuse aprecierii,
particularităţile elevilor, achiziţiile cadrelor didactice
privind exersarea/practicarea/experimentarea diverselor modalităţi
de procedare. Se pune aşadar problema modului în care cadrele
didactice aleg una sau alta dintre metodele/tehnicile de evaluare.
Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice
concretizate în: parcurgerea unor etape definite, înregistrarea
exactă şi conservarea datelor, utilizarea de instrumente diverse,
asigurarea validităţii, a relevanţei și fidelităţii demersului
evaluativ.
Evaluarea inițială identifică nivelul achizițiilor inițiale ale
elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități,
în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse
pentru etapa imediat următoare. Este indispensabilă pentru a
stabili dacă subiecții dispun de pregătirea necesară creării de
premise favorabile unei noi învățări. Se efectuează la
începutul unui program de instruire și este interesată de acele
cunoștințe și capacități care reprezintă premise pentru
asimilarea noilor conținuturi și formarea altor competențe,
premise cognitive și atitudinale, capacități, interese,
motivații necesare integrării în activitatea următoare.
Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multe
modalităţi:
• harta conceptuală
• investigaţia
• chestionarul
• testele
Evaluarea inițială oferă atât profesorului cât şi elevului
posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei
existente (potenţialul de învăţare al elevilor, lacunele ce
trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele
următoare. Pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se
planifică demersul pedagogic imediat următor şi eventual a unor
programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a
performanţelor elevului şi nici realizarea unei ierarhii.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale,
se pot evidenția reușitele elevilor până în acel moment. Aceste
reacții contribuie la creșterea încrederii în forțele proprii
și catalizează energii noi în direcția realizării planului
individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată
întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării, cu
evitarea supraîncărcării elevilor cu excesiv de mult feedback
transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers
împreună înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea
soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de sugestii.
Se recomandă alegerea cu atenție a itemilor care au alcătuit
evaluarea inițială, ținând seama de prevederile curriculumului
pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte
cât mai obiectiv nivelul de pregătire al elevilor, pe care să se
plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai
mare cu cât reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi
şi să înţeleagă importanţa evaluării şcolare, tratând cu
seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a
cunoştinţelor şi confruntare cu situaţii noi de învăţare,
care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării
corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început
că la evaluarea iniţială calificativele nu vor fi trecute în
catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres
asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera,
efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util
activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor,
încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerinţelor privind
redactarea unei lucrări scrise), concluziile evaluării fiind
premisa pentru progresele ulterioare
Pentru ca evaluarea inițială să fie urmată de
rezultatele scontate, e nevoie să se țină seama de următoarele:
• tratarea diferențiată a elevilor;
• selecția riguroasă a conținutului învățarii;
• utilizarea acelor metode și procedee didactice care să
antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale, care asigură
învățarea activă și formativă;
• îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la
clasă (frontală, individuală și pe grupe).
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră
numai atunci când, atât dascălul cât și școlarii reușesc să
colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest
lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de
reacțiile celuilalt.
Referitor la importanţa evaluării iniţiale Ausubel
preciza,,ceea ce influenţează cel mai mult învaţarea sunt
cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare. Asiguraţi-vă
de ceea ce el ştie şi instruiţi-l în consecinţă”. Evaluarea
inițială este numită în literatura psihopedagogică și
evaluare diagnostică. În lipsa evaluării inițiale nici o altă
evaluare nu mai este posibilă, întrucât lipsește unul din
termenii raportului (comparației) implicat în orice act de
evaluare. Funcția cea mai importantă a evaluării pedagogice
inițiale este cea predictivă. Instrumentele de evaluare,
frecvente și recunoscute, sunt testele predictive, care ar
trebui să fie standardizate și rezultatele cărora,
ulterior comparate, cu cele de la testele docimologice sumative.