ÎNSUȘIREA CUNOȘTINȚELOR – obiectiv instructiv – educativ

Procesul de învățământ reprezintă activitatea intenţionată, conştientă şi organizată de predare-învăţare-evaluare, realizată într-un spaţiu educaţional institutionalizat, cu o tehnologie didactică determinată, cu anumite rezultate anticipate şi realizate. În grupa clasei „cunoaşterii“ din taxonomia domeniului cognitiv a lui Bloom se înscriu, toate elementele care se adresează memoriei, adică cele pe care elevul trebuie să le însuşească ca atare. Cea mai mare parte din cunoştinţele specifice domeniului chi¬miei aparţin acestei grupe. Întrucît sunt elemente cu caracter esenţial ce ilustrează specificul cognitiv al disciplinei şi pe care elevul trebuie să le memoreze, o detaliere a acestora este deosebit de utilă. Ele vor consti¬tui baza (suportul) pentru formarea capacităţilor şi deprinderilor intelec¬tuale, a deprinderilor practice şi pentru formarea capacităţii de investi¬gare experimentală.
1. Date şi fapte specifice chimiei
■ elemente chimice (metale şi nemetale);
■ legături chimice (ionică, covalentă, metalică) posibile între atomi ai ele¬mentelor chimice şi modul lor de formare, structura substanţelor (atomi componenţi, legături chimice dintre atomi şi caracteristicile acestora);
■ proprietăţi ale substanţelor determinate de structură ;
■ utilizările substanţelor;
■ substanţe necesare efectuării unor reacţii în laboratorul de chimie şi materii prime industriale;
■ reguli de manipulare a resurselor de încălzire, de mlnuire a instrumen¬telor şl vaselor de laborator; reguli privind mlnuirea reactivilor frec¬vent utilizaţi în practica de laborator, întreţinerea ustensilelor şi va¬selor de laborator;
■ procese chimice fundamentale (reacţii chimice cu ajutorul cărora ma¬teriile prime se transformă în produse noi);
■ condiţiile în care se desfăşoară reacţiile chimice ;
■ procesele tehnologice prin care materiile prime se transformă In^ pro¬duse intermediare sau finite, cu ajutorul operaţiilor unitare şi a proce¬selor chimice fundamentale;
■ aplicaţiile tehnologice ale unor procese chimice.
2. Terminologia specifică sau limbajul chimic
• semnificaţia unor noţiuni chimice, a unor relaţii, a unor denumiri.
3. Noţiuni şi concepte fundamentale
• atom, element chimic, valenţă, reacţie chimică etc., ca şi noţiunile şi subconceptele adiacente pe care le implică.
4. Clasificări
■ ale elementelor chimice şi proprietăţilor elementelor ;
■ ale substanţelor şi proprietăţilor substanţelor ;
■ ale transformărilor chimice ale substanţelor etc., şl criteriile care stau la baza acestora.
5. Relaţii generale de dependenţă şi interdependenţă
■ de cauză-efect: structura — proprietăţile substanţelor; proprietăţile substanţelor — utilizările substanţelor; structura atomului — struc¬tura sistemului periodic etc.
6. Legi care stau la baza transformărilor chimice
■ legea conservării masei substanţei; legea constanţei compoziţiei etc.
7. Scheme de chimizare a unor materii prime industriale
■ clorură de sodiu etc.
În legătură cu „reproducerea“ sau „repetarea cunoştinţelor“ pe care elevul le-a întîlnit sau şi le-a însuşit cu prilejul diferitelor situaţii de în¬văţare, acesta trebuie să fie capabil să dovedească însuşirea cunoştinţelor ajungînd la performanţe, ca :
■ să enunţe oral sau să enumere în scris principalele informaţii care re¬prezintă obiectul cunoaşterii chimice la un moment dat sau pe o pe¬rioadă de timp determinată;
■ să identifice sau să indice particularităţile cunoaşterii chimice impli¬cate intr-o situaţie concretă (de exemplu, principalele momente sau etape pe care le presupune efectuarea unei operaţii de laborator);
■ să recunoască sau să identifice date ştiinţifice noi, fapte chimice apar- ţinind realităţii înconjurătoare.

Bibliografie:
Banu Alexandru, Polivalențele chimiei
Constantinescu Rodica, Metodica predării chimiei
Cosma Sandu, Metodoca predării chimiei
Tăbăcaru Grigore, Didactica