Învățarea prin cooperare-avantajele aplicării la clasă

Învățarea prin cooperare-avantajele aplicării la clasă

Nevoia de includere a elevilor cu posibilităţi, abilităţi diferite de învăţare în învăţământul de masă a dus la diversificarea nevoilor individuale şi, în consecinţă, la o regândire a practicii la clasă, a adoptării unui stil nou de predare, mai democratic şi a unor tehnici şi metode noi care să valorifice posibilităţile fiecărui elev. Din această perspectivă, metodele de învăţare prin cooperare se pliază pe această nevoie a educaţiei, sprijinind elevul în adoptarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare şi în creşterea performanţei şcolare.
Învăţarea prin cooperare constă în unirea tuturor eforturilor şi capacităţilor individuale în timpul activităţilor desfăşurate în grup, în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse. Cooperând, fiecare elev îşi poate perfecţiona atât tehnicile, strategiile proprii de învăţare, cât şi pe cele ale colegilor, mai ales pe ale celor cu un ritm mai lent sau cu un nivel mai scăzut.
Învăţarea prin cooperare presupune o convergenţă a cunoştinţelor, a propriei inteligenţe, a efortului individual cu cel al întregului grup în cadrul căruia se lucrează întărind astfel ideea apartenenţei la grup a elevului, a interrelaţionării. Prin lucrul în grup se sudează relaţiile interumane, contribuind la dezvoltarea unor comportamente democratice, de competiţie constructivă.
Aplicarea unei învăţări prin cooperare presupune urmărirea unui algoritm: stabilirea conţinutului învăţării, stabilirea sarcinilor în cadrul grupului, a responsabilităţilor ce îi revin fiecărui membru, a liderului, rezolvarea în grup a sarcinilor valorificând cunoştinţele individuale, experienţele, potenţialul individual pus în slujba reuşitei întregului grup, expunerea rezultatelor lucrului, sustenabilitatea lor, modalităţi de aplicare a rezultatelor, extinderea lor, concluzii, modalităţi de ameliorare.
Cooperarea se realizează prin lucrul în grupuri mici, în care cei avansaţi ,,îi trag după ei’’ şi pe cei mai slabi. Grupul este considerat un tot unitar iar binele individual, reuşita individuală înseamnă, de fapt, reuşita întregului grup, membrii grupului sunt parteneri, nu concurenţi. Ca partener de învăţare, fiecare elev poate oferi sau poate primi sprijin din partea colegilor de grup, oferă informaţii şi primeşte la rându-i, depune efort propriu în asigurarea reuşitei.
Performanţa în grup se obţine prin efort comun dar cu roluri diversificate şi alternative care să valorifice succesiv capacităţile fiecăruia. În grup, responsabilitatea este colectivă. Fiecărui membru al grupului i se oferă posibilitatea de a susţine propriul punct de vedere dar şi pe al celorlalţi, de a vedea şi din perspectiva altuia, de a se accepta pe sine dar şi ideile celorlalţi. Cooperarea se bazează pe încurajare reciprocă iar grupul nu se poate constitui dacă elevii nu posedă abilităţi sociale de bază.
Schimbarea rolurilor urmăreşte, de asemenea, să ofere elevilor posibilitatea de a le îndeplini pe toate. Exemple de roluri posibile: responsabilul cu materialele, evaluatorul, cititorul, secretarul, verificatorul, spionul sau iscoada, cronometrul, reporterul, rezumatorul, animatorul, încurajatorul, raportorul. Pentru eficientizarea activităţilor bazate pe cooperare este important ca elevii să conştientizeze importanţa cooperării, atât în activităţile şcolare, cât şi în viaţa de zi cu zi. Ei trebuie să fie deprinşi cu munca în grup şi să-şi coordoneze acţiunile pentru asigurarea succesului activităţii, să-şi împartă raţional şi echitabil sarcinile în cadrul grupului.
De asemenea, profesorul trebuie să intervină pentru modificarea comportamentelor negative observate în grupurile de lucru şi monitorizarea schimbărilor, exersarea abilităţilor în cât mai multe situaţii, să participe cu obiectivitate şi imparţialitate atunci când este solicitat, să coordoneze, să asigure o atmosferă propice, să intervină în dinamizarea activităţii, să dirijeze spre obţinerea unor rezultate corecte, să aprecieze rezultatele individuale, ale echipei, ale întregii clase, să pună în valoare contribuţia individuală la succesul echipei.
Responsabilitatea elevului devine una duală- el este responsabil pentru ceea ce învaţă pentru sine dar şi pentru ceea ce învaţă pentru a contribui la reuşita grupului, îmbunătăţindu-şi astfel performanţa şcolară.
Este de dorit ca grupul sau echipa de lucru să fie formată dintr-un număr mic de elevi (3, 4, 5) astfel încât să ofere posibilitatea participării fiecărui elev. Într-un asemenea grup pe umerii fiecărui elev atârnă responsabilitatea reuşitei grupului.
Pentru eficientizarea lecţiei în care este promovată învăţarea prin cooperare se impune respectarea riguroasă de către profesor a etapelor lecţiei. Acesta trebuie să stabilească în termeni operaţionali obiective realizabile, să le comunice elevilor atât pe cele referitoare la lecţie, cât şi pe cele care privesc formarea anumitor abilităţi sau comportamente, să accentueze importanţa realizării acestora, să le explice clar sarcinile şi modul de lucru, să respecte specificul metodei interactive alese, să grupeze în mod echitabil elevii, să aleagă materialele potrivite şi să le folosească în mod corect, să asigure egalitatea de şanse şi un climat propice învăţării.
Pe tot parcursul predării, cadrul didactic trebuie să asigure fiecărui elev ocazii, oportunităţi de realizare a învăţării. O predare eficientă trebuie să stimuleze elevul, să contribuie la formarea comportamentelor pozitive, durabile, să ofere posibilitatea transferului de cunoştinţe şi aplicarea lor în realitate.
Aplicarea învăţării prin cooperare necesită o pregătire minuţioasă din partea cadrului didactic. Această pregătire vizează: modul de constituire a grupurilor, de distribuire a eventualelor roluri în cadrul grupului; modul de atribuire a sarcinilor, responsabilităţilor, acestea trebuind să fie formulate foarte clar, adaptate nivelului de înţelegere a elevilor, să vizeze un volum mediu de informaţii, să fie antrenante, să ofere posibilitatea participării tuturor membrilor, rezolvarea lor să nu consume foarte mult timp; sarcinile fiecărui grup trebuie să fie prezentate întregii clase pentru a evita crearea unei atmosfere de dezordine din partea celor care aşteaptă sarcina, dar şi pentru a contura un punct de vedere asupra obiectivelor sarcinii; modul în care cadrul didactic participă în dirijarea activităţilor grupurilor, în monitorizarea şi controlul activităţilor, în sprijinirea realizării sarcinilor; modul de evaluare a activităţii, a activităţii colective, la nivelul întregii clase, de evaluare la nivelul grupului, autoevaluarea în cadrul grupului, cu comunicarea în prealabil a criteriilor de evaluare pentru ca elevii să ştie pe ce vor pune accent.
Pentru eficientizarea resurselor temporale şi pentru evitarea timpilor morţi este bine ca întotdeauna să existe o sarcină suplimentară pentru cei care reuşesc să termine mai devreme sarcina dată.
Puncte tari în abordarea învăţării prin cooperare: valorifică potenţialul inteligenţelor multiple; sarcina de lucru este divizată şi fiecare membru al grupului preia o parte din aceasta; dezvoltă relaţii interumane; creşte motivaţia învăţării; oferă satisfacţia lucrului bine făcut, sentimentul utilităţii şi importanţei în grup; sunt reduse sau eliminate blocajele de comunicare, frica de eşec, teama individuală de atragere a unor critici individuale prin asumarea acestora de către întregul grup; acceptă diversitatea opiniilor, toleranţa, respectul faţă de ceilalţi; elevii nu învaţă pentru notă; oferă posibilităţi de practicare, aplicare, exersare a cunoştinţelor.
Învăţarea prin cooperare este eficientă atunci când are ca rezultat formarea sau dezvoltarea unor abilităţi, deprinderi, capacităţi pentru fiecare individ în parte.

Prof. Bondrescu Ștefania, Școala Gimnazială Leotești, loc. Leotești, jud. Olt