ÎNVĂŢAREA LIMBII ROMÂNE PRIN JOC

Torzsa Ibolya
Şcoala Gimnazială "Kicsi Antal", com. Turia (jud. Covasna)

1. Sosesc vapoarele
Sarcina didactică: recunoaşterea sunetelor emise; dezvoltarea auzului fonetic şi a capacităţii de analiză fonetică
Material: vaporaşe de hârtie pentru fiecare copil pe care va fi desenată imaginea unui obiect al cărui denumire începe cu unul din sunetele propuse pentru recunoaştere; jetoane cu imagini ale unor fiinţe şi obiecte a căror denumire cuprind sunetele respective; o goarnă de carton cu gura foarte largă şi o şapcă de ofiţer de marină confecţionată din carton sau pânză
Desfăşurarea jocului
Elevii stau aşezaţi în semicerc având în faţă câte un vaporaş. În centru se amenajează un port în care se află comandantul care dirijează mişcarea vaporaşelor şi a materialelor de încărcat ( jetoanele cu imagini ).
Comandantul emite prin goarnă un sunet ( de ex. c, c, c …). Copiii ascultă sunetul şi cel care are desenat pe vaporaş un obiect al cărui nume începe cu sunetul auzit, repetă sunetul şi porneşte cu vaporaşul spre port să-l încarce, alegând din materialele existente una sau mai multe imagini a căror denumire cuprinde sunetul respectiv. Elevul explică de ce a încărcat vaporaşul cu aceste ,,obiecte’’.
Dacă sarcinile au fost bine realizate, copilul schimbă locul cu comandantul; dacă nu a realizat bine sarcinile, copilul îşi ia vaporaşul şi se aşează din nou la locul lui .
Jocul reîncepe cu noul comandant care schimbă sunetul pe care îl emite prin goarnă.
Jocul se încheie când majoritatea elevilor au avut ocazia să îşi ,,încarce vaporaşul’’.

2. Sus steguleţul, frate!
Sarcina didactică: dezvoltarea deprinderii de a alcătui şi citi cuvinte formate din 2 silabe
Material didactic: o minge mică; pentru fiecare elev câte un steguleţ pe care este scrisă câte o silabă
Observaţie: Se pot folosi silabe formate dintr-o literă, două, trei etc.
Desfăşurarea jocului
Copiii au steguleţele pe bancă şi sunt atenţi la prinderea mingii. Învăţătorul aruncă mingea unui elev. Elevul care are mingea iese în faţa clasei cu steguleţul şi spune: „Sus steguleţul, frate!” Elevul care are silaba potrivită iese în faţă şi se aşază în aşa fel încât silaba pe care o deţine împreună cu a primului să formeze un cuvânt. Apoi trec amândoi elevii la loc şi jocul reîncepe.

3. Ce scrie aici?
Sarcina didactică: formarea deprinderii de citire şi scriere corectă, conştientă în limba română; dezvoltarea atenţiei
Material: cartonaşe cu diferite cuvinte scrise de învăţător cu litere de mână sau de tipar (suficient de mari pentru a fi vizibile în întreaga clasă), cuvintele vor fi legate de lecţia curentă
Desfăşurarea jocului
Se prezintă elevilor de către învăţător cartonaşul îndoit: de exemplu: tai. Se cere elevilor să citească în gând, iar unuia cu voce tare şi să-l includă într-o propoziţie.
Se desface apoi cartonaşul şi apare în plus litera s-stai.
Se cere elevilor să formuleze cu acest cuvânt propoziţii care să arate sensul său. Li se atrage atenţia că în general atunci când scriu sau citesc să fie foarte atenţi deoarece o singură literă poate schimba sensul cuvântului.
Cartonaşele pot fi prezentate fie îndoite, fie desfăcute. Cartonaşul se îndoaie folosindu-se o formă glumeaţă: Citeşte, ce scrie aici? Elevul răspunde. Învăţătorul îndoaie (sau desface cartonaşul) şi spune: Nu-i adevărat! Iată ce scrie!
Elevilor le place foarte mult acest joc şi-şi dau seama ce înseamnă a omite sau a adăuga o literă.
La sfârşitul jocului se trage o concluzie, evidenţiindu-se elevii care au fost mai activi, mai atenţi.
Jocul se poate juca folosind tabla şi creta colorată.

4. Mai spune ceva!
Sarcina didactică: formarea deprinderii de a alcătui propoziţii simple, dezvoltarea unui limbaj corect
Desfăşurarea jocului
Învăţătorul pronunţă un cuvânt, iar elevii trebuie să adauge alt cuvânt ca să se formeze o propoziţie.

De exemplu:
Învăţătorul: floare - Mai adaugă alte cuvinte!
Un elev: Am cumpărat o floare.
Învăţătorul: Mai adaugă alte cuvinte!.
Un elev: Am cumpărat o floare albă.
Învăţătorul: Mai adaugă ceva!
Un elev: Am cumpărat o floare albă din florărie.

Jocul se opreşte în momentul în care elevii nu mai pot adăuga nici un cuvânt pentru dezvoltarea propoziţiei.
Atenţie! Se formulează propoziţie dezvoltată, nu frază!

5. Ordinul
Sarcina didactică: obişnuirea elevilor cu citirea corectă şi conştientă, stimularea încrederii în forţele proprii
Material: bileţele scrise cu „propoziţii-ordin”
Desfăşurarea jocului
Elevii stau aşezaţi în bănci la locurile lor. Învăţătorul le împarte foi de hârtie pe care este scrisă o propoziţie care conţine un ordin.

De exemplu:
„Vino în faţa clasei!”, „Spune o poezie!”, „Treci la tablă şi scrie litera ţ !”, „Deschide cartea!”, „Ridică mâna dreaptă!”, „Cântă un cântec!”, „Ia cartea în mână!” etc.
Elevii citesc în gând „ordinul” şi aşteaptă să li se ceară să-l execute. Învăţătorul numeşte pe rând câte un elev. Acesta execută „ordinul” scris pe biletul lui. Apoi acelaşi elev citeşte cu voce tare conţinutul „ordinului”, iar învăţătorul apreciază dacă a executat corect.

Dificultatea de execuţie a ordinului variază în raport cu etape în care se dă acest exerciţiu.
În încheiere, învăţătorul face aprecieri privitor la desfăşurarea jocului.

6. Cine citeşte mai corect?
Sarcina didactică: formarea deprinderii de a citi corect, înţelegerea semnificaţiei semnelor de punctuaţie, dezvoltarea spiritului de observaţie, a atenţiei
Material: alfabetar, stativ (stelaj)
Desfăşurarea jocului
Se împarte clasa în două echipe. Se cere clasei să formuleze propoziţii. Se alege propoziţia cea mai frumoasă. Învăţătorul sau un elev o scrie pe tablă sau cu literele alfabetarului pe stativ, se pune punct la sfârşitul propoziţiei. Se cere clasei să citească propoziţia în gând, apoi un elev o citeşte cu voce tare. Învăţătorul schimbă punctul cu semnul întrebării. Numeşte câte un elev din fiecare echipă ca să citească. Elevul care a citit mai corect, primeşte un punct pe tablă (marcat cu cretă colorată pentru echipa respectivă).
Se vor formula mai multe propoziţii, în funcţie de timpul pe care-l avem le dispoziţie. Citirea se va face alternativ de elevii din cele două echipe. Dacă cel numit nu răspunde corect este întrebat un copil din cealaltă echipă fără ca acesta să-şi piardă dreptul la răspuns când îi vine rândul.
Câştigă echipa care are mai multe puncte.

7. Jocul păcălelilor
Sarcina didactică: formarea deprinderii de a deosebi propoziţiile care enunţă relaţii adevărate de cele care enunţă relaţii eronate, formarea deprinderii de a formula corect propoziţiile
Desfăşurarea jocului
La început, jocul este condus de către învăţător, urmând ca după câteva exerciţii, conducătorul jocului să fie ales dintre elevi.
Conducătorul jocului spune copiilor propoziţii ca:
• Iepurele este fricos.
• Iarba este roşie.
• Câinele prinde şoareci.
• Pisica latră.
• Pomii înfloresc.
În cazul când se enunţă o relaţie reală, elevii răspund numai prin expresia: „e adevărat”.
Când relaţia exprimată este falsă, pe lângă expresia „nu este adevărat” elevii vor formula şi propoziţia în mod corect.

De exemplu:
Învăţătorul: Iarba este roşie.
Elevul: Nu este adevărat. Iarba este verde.

8. Ciobanul şi mielul

Sarcina didactică: descrierea unei persoane, prezentarea trăsăturilor sale esenţiale (fizice şi morale); dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie; formarea unei exprimări corecte
Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi în bănci. Unul din ei în rolul de „cioban”, se află în faţa clasei. „Ciobanul” se plimbă printre bănci şi atinge pe un elev pe umăr întrebându-l:
- N-ai văzut mielul meu?
Elevul întrebat răspunde:
- Nu, cum arată?
Atunci ciobanul descrie înfăţişarea unui elev din clasă. Cel care se recunoaşte în descrierea făcută de „cioban” îi ia locul şi jocul continuă.

9. Anotimpurile
Sarcina didactică: sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor despre aspectele caracteristice ale fiecărui anotimp; formarea unei atitudini disciplinate prin coordonarea acţiunilor în colectiv
Material: 4 coşuleţe, ilustraţii sau jetoane care reprezintă fructe, flori, îmbrăcăminte, peisaje specifice fiecărui anotimp (pentru primăvară: flori, crenguţe înmugurite, crenguţe înflorite, fluturi, albine, păsări, rândunele, berze, cloşcă cu pui, miel; pentru vară: flori de vară, spic de grâu, fructe de vară, îmbrăcăminte specifică, barcă, imagini cu jocurile şi distracţiile copiilor în timp de vară; pentru toamnă: aspecte de muncă, frunze îngălbenite, păsări călătoare, îmbrăcăminte specifică, imagini despre începerea şcolii; pentru iarnă: sănii, patine, schi, om de zăpadă, Moş Nicolae, pom de crăciun, îmbrăcăminte groasă, vrăbiuţe)
Desfăşurarea jocului
Se aleg patru copii, fiecare reprezentând câte un anotimp, şi li se dau coşuleţele. Se dă fiecărui copil din clasă câte un jeton. După distribuirea rolurilor şi a materialului, învăţătorul spune o ghicitoare cu privire la un anotimp. Copilul-anotimp la care se referă ghicitoarea iese în faţa clasei, iar copiii care au semnul sau jetonul potrivit se grupează în jurul lui. În ordinea în care s-au aşezat, copiii vor depune jetoanele în coşuleţul-anotimp, motivând acţiunea printr-o propoziţie. Copilul-anotimp are un rol activ deoarece trebuie să vadă dacă elevii care s-au grupat în jurul său au într-adevăr jetoane corespunzătoare anotimpului respectiv şi dacă s-a completat corect motivarea. După depunerea jetoanelor copiii trec la locul lor şi jocul continuă cu celelalte anotimpuri. Copiii care au greşit anotimpul sunt trimişi la loc de către copilul-anotimp cu versurile:
- „Nu-i anotimpul potrivit,
- Treci la loc, fiindc-ai greşit!”
În încheiere, copiii se vor grupa pe anotimpuri, fiecare grup executând cântece sau poezii legate de anotimpul pe care îl reprezintă.

Se pot folosi următoarele versuri şi ghicitori:
“Cine-i anotimpul oare
Care vine pe cărare
Cu fructele aurii
Şi rugineşte frunza din vii?”
( Toamna )

“O crăiasă din poveşti
Ne aduce nouă zăpezi
Şi gheţuş, şi derdeluş,
Hai, copii, afară- acuş.”
( Iarna )

“Cine aduce ghiocei,
Şi pe câmp mulţi mieluşei
Şi-o topeşte pe zăpadă
Când vine ea în ogradă?”
( Primăvara )

“Hai, copii, să-mi spune-ţi iute
Când vă duceţi voi la munte?
Dar la mare când aţi fost?
Când afară-i timp frumos?”
(Vara)